2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

fagur sm vz fagure

fágur și fágure m. (lat. favulus, dim. d. favus) și (maĭ rar) fag m. (lat. favus, ca neg d. naevus. Cp. și cu negură, răgușesc, zăgîrnă). Asociațiune de alveole exagonale de ceară în care albinele îșĭ depun mĭerea.

fagure sm [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~gor, -gur / Pl: ~ri / E: ml *favulus] 1 Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. 2 (Ape; îs) ~ cu clocitură Fagure (1) cu larve, înainte de căpăcit. 3 (Ape; îs) ~ mlecit Fagure (1) cu larve putrezite. 4 (Ape; îs) ~ cu plămadă Fagure (1) cu ouă și cu puiet de albine. 5 (Ape; îs) ~ puios Fagure (1) cu pui sau larve. 6 (Ape; îs) ~ de puiet Fagure (1) pregătit pentru pui.

FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus.

FÁGURE, faguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Din lat. *favulus.

FÁGURE, faguri, s. m. Perete de ceară cu celule hexagonale făcut de albine în stup pentru a-și depune mierea sau ouăle. Bunicul Matei răsare, cu custura în dreapta și c-o bucată de fagure între trei degete ale mînii stîngi. SADOVEANU, O. IV 290. Un pădurar... un om de treabă, ne-a desfăcut doi faguri și o fetiță bălană ne-a dat să bem apă rece într-un pahar brumat. C. PETRESCU, Î. II 4. ◊ (În comparații și metafore) Adevărat că fagure de miere sînt cuvintele bune și dulceața lor e tămăduirea sufletelor. SADOVEANU, F. J. 354. Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. – Variante: fágur (TOMA, C. V. 79, ALRCSANDRI, P. III 274), (rar) fag (ALECSANDRI, P. I 94, id. o. 103) s. m.

fágure s.m. Strat de ceară, format din celule mici, verticale, hexagonale, produs în stup, din secreția glandelor cerifere ale albinelor lucrătoare, care servește ca adăpost pentru ouă, miere, polen. ◊ Fagure cu clocitură = fagure cu larve, înainte de căpăcit. Fagure cu plămadă (sau puios) = fagure cu ouă, cu larve și cu puiet de albine. Fagure mlecit = fagure cu larve putrezite. Fagure de puiet = fagure pregătit pentru depunerea ouălor. ◊ Expr. A fi cu limba (fagure) de miere v. limbă. ◊ Compar. Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere (EMIN.). • pl. -i. și fágur, (pop.) fagor s.m. /lat. *favŭlus.

fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri

fágure s.m., art. fágurele; pl. fáguri

FÁGURE s. (înv. și reg.) strede. (Un ~ cu miere.)

fag (fági), s. m. – Fagure de miere. Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuvînt înv., înlocuit de der. fagur (var. fagure), s. m. Se consideră acest cuvînt ca un sing. reconstituit pe baza pl. faguri din cel anterior, sau ca der. din lat. *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur, BL, I, 28, preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν › g; dar această confuzie este frecventă în rom., cf. barză și în it., cf. parvuluspargoletto, nuvolonugolo, etc. – Der. făguros, adj. (dulce, zaharat).

FÁGURE ~i m. Strat de ceară constând din celule mici hexagonale, pe care le fac albinele lucrătoare, pentru a depune mierea și ouăle. /<lat. favulus

fag, fagi, s.m. (reg., înv.) fagure de albine.

fagur(e) m. cuibul de ceară în care albinele depun ouăle și adună mierea. [Lat. FAVUS, de unde fag (pl. faguri): forma fagur e abstrasă din plural].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FAGURE s. (înv. și reg.) strede. (Un ~ cu miere.)

arată toate definițiile

Intrare: fagure
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fagure fagurele
plural faguri fagurii
genitiv-dativ singular fagure fagurelui
plural faguri fagurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fagur fagurul
plural faguri fagurii
genitiv-dativ singular fagur fagurului
plural faguri fagurilor
vocativ singular
plural
fag3 (apic.) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DLRLC, DER, DAR, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fag fagul
plural fagi fagii
genitiv-dativ singular fag fagului
plural fagi fagilor
vocativ singular
plural
Intrare: fagur
fagur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.