fagoterapie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr phagothérapie] (Med) 1 Folosire terapeutică a regimurilor alimentare. 2 Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici.

FAGOTERAPIE s.f. 1. (Med.) Folosire terapeutică a regimurilor alimentare. 2. Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. [< fr. phagothérapie].

FAGOTERAPIE s. f. 1. folosire terapeutică a regimurilor alimentare. 2. tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. (< fr. phagothérapie)

fagoterapie s. f., g.-d. art. fagoterapiei

FAGO- „ingestie, absorbire, consumare”. ◊ gr. phago, ein „a mînca” > fr. phago-, germ. id., engl. id., it. fago- > rom. fago-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină care are proprietatea de a distruge microorganismele patogene din organism; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a fagocitelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a înghiți alimente; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid pentru ingerarea de alimente; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare cantitativă a bacteriofagilor din mediul înconjurător; ~terapie (v. -terapie), s. f., 1. Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. 2. Utilizare a regimului alimentar în scop terapeutic; ~trof (v. -trof), adj., care se hrănește cu alimente solide; sin. fagotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., fagotrof*; ~zom (v. -zom), s. m., particulă citoplasmatică ingerată care urmează să fuzioneze cu un lizozom.