2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

fagocita vtr [At: DN3 / Pzi: 3 ~tea / E: fr phagocyter] (D. fagocite) A îngloba, digerând un element străin de organism.

FAGOCITA vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerînd, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. phagocyter].

FAGOCITA vb. tr. (despre fagocite) a îngloba (digerând) bacterii etc. (< fr. phagocyter)

FAGOCIT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte.

FAGOCIT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte.

fagocit sn [At: CADE / V: sf / Pl: ~e / E: phagocyte] (Blg) Celulă sangvină care apără un organism animal de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el.

fagoci sf vz fagocit

fagocít s.n. 1 (med.) Celulă sangvină (globulă albă) fixă sau mobilă, care posedă proprietatea de fagocitoză, apărînd organismul de infecție. 2 (bot.) Celulă cu nucleu lobat, situată în rădăcină, care digeră filamentele anumitor ciuperci. • pl. -e, (înv.) m. -ți. / <fr. phagocyte; cf. gr. φαγεĩν „a mînca”, κύτος „cavitate; recipient”.

*FAGOCIT sm. 🩺 Element viu care apără organismul împotriva invaziunii microbilor, înglobîndu-i și distrugîndu-i [fr. phagocyte].

FAGOCIT, fagocite, s. n. Celulă care apără organismul de infecții, fiind capabilă să digere bacteriile și alte corpuri străine.

FAGOCIT s.n. Celulă care poate absorbi bacterii și alte corpuri străine în organism. [< fr. phagocyte, cf. gr. phagein – a mînca, kytos – celulă].

FAGOCIT s. n. celulă sangvină care absoarbe bacterii și alte corpuri străine. (< fr. phagocyte)

FAGOCIT ~e n. Celulă sangvină a organismului care îl apără de infecții, digerând bacteriile din el. /<fr. phagocyte

Ortografice DOOM

fagocita vb., ind. prez. 3 sg. fagocitea

fagocit s. n., pl. fagocite

fagocit s. n. pl. fagocite

fagocit s. n., pl. fagocite

fagocit, pl. fagocite

Jargon

FAGO- „ingestie, absorbire, consumare”. ◊ gr. phago, ein „a mînca” > fr. phago-, germ. id., engl. id., it. fago- > rom. fago-.~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină care are proprietatea de a distruge microorganismele patogene din organism; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a fagocitelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a înghiți alimente; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid pentru ingerarea de alimente; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare cantitativă a bacteriofagilor din mediul înconjurător; ~terapie (v. -terapie), s. f., 1. Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. 2. Utilizare a regimului alimentar în scop terapeutic; ~trof (v. -trof), adj., care se hrănește cu alimente solide; sin. fagotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., fagotrof*; ~zom (v. -zom), s. m., particulă citoplasmatică ingerată care urmează să fuzioneze cu un lizozom.

Intrare: fagocita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fagocita
  • fagocitare
  • fagocitat
  • fagocitatu‑
  • fagocitând
  • fagocitându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • fagocitea
(să)
  • fagociteze
  • fagocita
  • fagocită
  • fagocitase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • fagocitea
(să)
  • fagociteze
  • fagocitau
  • fagocita
  • fagocitaseră
Intrare: fagocit
fagocit1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fagocit
  • fagocitul
  • fagocitu‑
plural
  • fagocite
  • fagocitele
genitiv-dativ singular
  • fagocit
  • fagocitului
plural
  • fagocite
  • fagocitelor
vocativ singular
plural
fagocit2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fagocit
  • fagocitul
  • fagocitu‑
plural
  • fagociți
  • fagociții
genitiv-dativ singular
  • fagocit
  • fagocitului
plural
  • fagociți
  • fagociților
vocativ singular
plural
fagocită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fagocitaverb

  • 1. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. DN
etimologie:

fagocit, fagocitesubstantiv neutru

  • 1. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX DETS
  • 2. botanică Celulă cu nucleu lobat, situată în rădăcină, care digeră filamentele anumitor ciuperci. DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.