2 intrări

10 definiții

FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte.

FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte.

FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă care apără organismul de infecții, fiind capabilă să digere bacteriile și alte corpuri străine.

fagocít s.n. 1 (med.) Celulă sangvină (globulă albă) fixă sau mobilă, care posedă proprietatea de fagocitoză, apărând organismul de infecție. 2 (bot.) Celulă cu nucleu lobat, situată în rădăcină, care digeră filamentele anumitor ciuperci. • pl. -e, (înv.) m. -ți. / <fr. phagocyte; cf. gr. φαγεĩν „a mânca”, κύτος „cavitate; recipient”.

fagocít s. n. pl. fagocíte

fagocít s. n., pl. fagocíte

FAGOCÍT s.n. Celulă care poate absorbi bacterii și alte corpuri străine în organism. [< fr. phagocyte, cf. gr. phagein – a mânca, kytos – celulă].

FAGOCÍT s. n. celulă sangvină care absoarbe bacterii și alte corpuri străine. (< fr. phagocyte)

FAGOCÍT ~e n. Celulă sangvină a organismului care îl apără de infecții, digerând bacteriile din el. /<fr. phagocyte


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FAGO- „ingestie, absorbire, consumare”. ◊ gr. phago, ein „a mînca” > fr. phago-, germ. id., engl. id., it. fago- > rom. fago-.~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină care are proprietatea de a distruge microorganismele patogene din organism; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a fagocitelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a înghiți alimente; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid pentru ingerarea de alimente; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare cantitativă a bacteriofagilor din mediul înconjurător; ~terapie (v. -terapie), s. f., 1. Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. 2. Utilizare a regimului alimentar în scop terapeutic; ~trof (v. -trof), adj., care se hrănește cu alimente solide; sin. fagotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., fagotrof*; ~zom (v. -zom), s. m., particulă citoplasmatică ingerată care urmează să fuzioneze cu un lizozom.

Intrare: fagocit (pl. -ți)
fagocit (pl. -ți)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fagocit fagocitul
plural fagociți fagociții
genitiv-dativ singular fagocit fagocitului
plural fagociți fagociților
vocativ singular
plural
Intrare: fagocit (pl. -e)
fagocit (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fagocit fagocitul
plural fagocite fagocitele
genitiv-dativ singular fagocit fagocitului
plural fagocite fagocitelor
vocativ singular
plural