fad adj. m., pl. fazi; f. fadă, pl. fade

fad adj. v. ANOST. NEINTERESANT. PLICTICOS. PLICTISITOR.

FAD adj. 1. dulceag, insipid, searbăd, (rar) spelb, (Transilv.) lihod, (Bucov.) lînced. (O mîncare ~.) 2. leșietic, leșios, sălciu, searbăd, (înv.) sălcios, sălcos. (Gust ~.)

FAD adj. 1. v. searbăd. 2. leșietic, leșios, sălciu, searbăd, (înv.) sălcios, sălcos. (Gust ~.)

FAD adj. v. anost, neinteresant, plicticos, plictisitor.

fad adj. m., pl. fazi; f. sg. fadă, pl. fade

fad adj. m., pl. fazi; f. fadă, pl. fade

fad, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. V, 388 / Pl: fazi, ~e / E: fr fade] 1 (D. mâncăruri) Fără gust Si: insipid, searbăd. 2 (Fig) Anost.

*fad, -ă adj. (fr. fade, it. fado, d. lat. vápidus, răsuflat, stricat, care vine d. vápor, abur). Insipid, nesărat, fără gust: mîncare fadă. Fig. Frumuseță fadă. Adv. În mod fad: a glumi fad.

FAD ~dă (~ zi, ~ de) 1) (despre mâncăruri) Care este lipsit de gust; searbăd; insipid. 2) fig. Care este lipsit de expresie; fără expresivitate; șters; inexpresiv; decolorat; palid. Culoare ~dă. Frumusețe ~dă. /<fr. fade

FAD, -Ă adj. (despre mâncăruri) fără gust, searbăd, insipid. ◊ (fig.) neexpresiv, plictisitor, anost. (< fr. fade)

FAD, -Ă adj. 1. Fără gust, searbăd, insipid, nesărat. 2. (Fig.) Neexpresiv, plictisitor, anost. [Pl. fazi, fade. / < fr. fade].

FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mîncări) Fără gust, nesărat. 2. Fig. Lipsit de expresie, searbăd, insipid, anost. În salonul acela plin de lume, pînă ai venit tu, totul era fad. CAMIL PETRESCU, T. II 20. Discuția se prelungea fără ca vreunul să cedeze din convingerea sa, în vreme ce tînărul Herdelea asculta cu un surîs fad și umil. REBREANU, R. I 84.

*FAD adj. 1 Searbăd, fără gust ¶ 2 Fig. Care n’are nimic plăcut, anost, plicticos [fr.].

Fad ≠ expresiv, gustos