2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

factice ai [At: VLAHUȚĂ, D. 308 / E: fr factice] (Liv) 1 Artificial. 2 Prefăcut.

FACTÍCE adj. invar. (Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut. Râs factice. – Din fr. factice.

FACTÍCE adj. invar. (Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut. Râs factice. – Din fr. factice.

FACTÍCE adj. invar. (Franțuzism rar) Artificial, prefăcut. Calmul acesta pe care și-l impunea era factice. VLAHUȚĂ, O. A. III 148.

FACTÍCE adj.invar. (Rar) Prefăcut; nefiresc; artificial. [< fr. factice].

FACTÍCE adj. inv. artificial; nefiresc, prefăcut. (< fr. factice)

factice a. 1. făcut sau imitat prin artă: piatră factice; 2. fig. ce nu-i natural: durere factice.

*factíce adj. (fr. factice, d. lat. facticius). Artificial, imitat: apă minerală factice. Fig. Imaginar. Nenatural: suferință factice. – Pl. f. ar trebui să fie în ĭ, ca rece, recĭ. Totușĭ nu se zice de cît durerĭ factice. Forma maĭ corectă la sing. ar fi fost facticiŭ. Cp. cu novice.

FÁCTIC, -Ă adj. referitor la acțiunea de a crea, a alcătui, a forma. (< germ. faktisch)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

factíce (livr.) adj. invar.

fáctic adj. m., pl. fáctici; f. sg. fáctică, pl. fáctice

Intrare: factice
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
  • factice
Intrare: factic
factic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • factic
  • facticul
  • facticu‑
  • factică
  • factica
plural
  • factici
  • facticii
  • factice
  • facticele
genitiv-dativ singular
  • factic
  • facticului
  • factice
  • facticei
plural
  • factici
  • facticilor
  • factice
  • facticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)