9 definiții pentru factice


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FACTÍCE adj. invar. (Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut. Râs factice. – Din fr. factice.

FACTÍCE adj. invar. (Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut. Râs factice. – Din fr. factice.

factice ai [At: VLAHUȚĂ, D. 308 / E: fr factice] (Liv) 1 Artificial. 2 Prefăcut.

FACTÍCE adj. invar. (Franțuzism rar) Artificial, prefăcut. Calmul acesta pe care și-l impunea era factice. VLAHUȚĂ, O. A. III 148.

FACTÍCE adj.invar. (Rar) Prefăcut; nefiresc; artificial. [< fr. factice].

FACTÍCE adj. inv. artificial; nefiresc, prefăcut. (< fr. factice)

factice a. 1. făcut sau imitat prin artă: piatră factice; 2. fig. ce nu-i natural: durere factice.

*factíce adj. (fr. factice, d. lat. facticius). Artificial, imitat: apă minerală factice. Fig. Imaginar. Nenatural: suferință factice. – Pl. f. ar trebui să fie în ĭ, ca rece, recĭ. Totușĭ nu se zice de cît durerĭ factice. Forma maĭ corectă la sing. ar fi fost facticiŭ. Cp. cu novice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

factíce (livr.) adj. invar.

Intrare: factice
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • factice

factice

etimologie: