6 definiții pentru facoscop


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

facoscop sn [At: DN3 / Pl: ~oape / E: fr phacoscope] Instrument pentru măsurarea capacității de adaptare a cristalinului.

FACOSCÓP s.n. (Med.) Instrument pentru măsurarea capacității de adaptare a cristalinului. [Cf. gr. phakos – lentilă, skopein – a privi].

FACOSCÓP s. n. instrument medical pentru măsurarea capacității de adaptare a cristalinului. (< fr. phacoscope)

faco- [At: DN3 / E: fr phaco] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) lentilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

facoscóp s. n., pl. facoscoápe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FACO- „lentilă, cristalin; lenticular”. ◊ gr. phakos „linte, lentilă” > fr. phaco-, engl. id., germ. phako-, it. faco- > rom. faco-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie a cristalinului; ~cer (v. -cer2), s. m., mamifer artiodactil din familia suidelor, cu botul mare și turtit și cu colții curbați, care trăiește în savanele africane; ~id (v. -id), adj., în formă de lentilă; ~lit (v. -lit1), s. n., harpolit*; ~liză (v. -liză), s. f., suprimare chirurgicală a cristalinului; ~malacie (v. -malacie), s. f., îmbătrînire a cristalinului; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea numărului de dioptrii ale unei sticle de lentilă; ~pioză (v. -pioză), s. f., supurație a cristalinului; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., indurație a cristalinului; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se măsoară capacitatea de adaptare a cristalinului; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu de examinare a ochilor cu ajutorul facoscopului.

Intrare: facoscop
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facoscop
  • facoscopul
  • facoscopu‑
plural
  • facoscoape
  • facoscoapele
genitiv-dativ singular
  • facoscop
  • facoscopului
plural
  • facoscoape
  • facoscoapelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)