opțiuni
  • info
3 intrări
30 de definiții

Explicative DEX

FACILITA, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

FACILITA, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

FACILITATE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.

FACILITATE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.

facilita vt [At: MAIORESCU, D. 156 / Pzi: ~tez / E: fr faciliter] A ușura desfășurarea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. Si: a favoriza (3), a înlesni.

facilitat1 sns [At: MDA ms / E: facilita] (Rar) Facilitare.

facilitat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: facilita] (D. acțiuni, evenimente etc.) A cărui producere sau desfășurare a fost ușurată Si: favorizat2 (5), înlesnit2.

facilitate sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 24 / Pl: ~tăți / E: fr facilité, lat facilitas, -atis] 1 Ușurință de a realiza ceva. 2 Abilitate. 3 Adaptabilitate. 4 Superficialitate. 5 (Lpl) Înlesniri făcute cuiva.

*FACILITA (itez) vb. tr. A înlesni, a ușura [fr.].

*FACILITATE sf. Înlesnire, ușurință [fr.].

FACILITA, facilitez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înlesni, a ușura. Structura gramaticală aglutinantă a limbii facilitează îmbinarea semnelor ideografice și fonetice în scriere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2.

FACILITATE, facilități, s. f. (Franțuzism) Calitatea de a face un lucru cu ușurință, fără efort. Facilitate în exprimare.

FACILITA vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].

FACILITATE s.f. Ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. [Cf. fr. facilité, lat. facilitas].

FACILITA vb. tr. a înlesni, a ușura, a favoriza. (< fr. faciliter, lat., it. facilitare)

FACILITATE s. f. 1. însușirea a ceea ce este facil (1); ușurință. 2. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. (< fr. facilité, lat. facilitas)

A FACILITA ~ez tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a ușura; a înlesni. /<fr. faciliter

FACILITATE ~ăți f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Condiție specială acordată unei persoane. /<fr. facilité, lat. facilitas, ~atis

facilità v. a înlesni, a ușura.

facilitate f. înlesnire, ușurință.

*facilitáte f. (lat. facílitas, -átis. V. facultate). Calitatea de a fi facil, înlesnire, ușurință. Bunătate, indulgență: facilitate de caracter. Pl. Termin acordat p. plată: a acorda facilitățĭ.

*facilitéz v. tr. (d. facil; fr. faciliter, d. it. facilitare). Ușurez, înlesnesc.

Ortografice DOOM

facilita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. facilitez, 3 facilitează; conj. prez. 1 sg. să facilitez, 3 să faciliteze

facilitate s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități

facilita (a ~) vb., ind. prez. 3 facilitează

facilitate s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități corectat(ă)

facilita vb., ind. prez. 1 sg. facilitez, 3 sg. și pl. facilitează

facilitate s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități

Sinonime

FACILITA vb. v. ușura.

FACILITATE s. 1. v. ușurință. 2. (mai ales la pl.) v. înlesnire.

FACILITA vb. a favoriza, a înlesni, a ușura. (A ~ producerea unui fenomen.)

FACILITATE s. 1. înlesnire, simplitate, ușurință, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 2. (mai ales la pl.) înlesnire, ușurare. (I-a făcut unele ~tăți de plată.)

Intrare: facilita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • facilita
  • facilitare
  • facilitat
  • facilitatu‑
  • facilitând
  • facilitându‑
 singular plural
  • facilitează
  • facilitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • facilitez
 (să)
  • facilitez
  • facilitam
  • facilitai
  • facilitasem
a II-a (tu)
  • facilitezi
 (să)
  • facilitezi
  • facilitai
  • facilitași
  • facilitaseși
a III-a (el, ea)
  • facilitează
 (să)
  • faciliteze
  • facilita
  • facilită
  • facilitase
plural I (noi)
  • facilităm
 (să)
  • facilităm
  • facilitam
  • facilitarăm
  • facilitaserăm
  • facilitasem
a II-a (voi)
  • facilitați
 (să)
  • facilitați
  • facilitați
  • facilitarăți
  • facilitaserăți
  • facilitaseți
a III-a (ei, ele)
  • facilitează
 (să)
  • faciliteze
  • facilitau
  • facilitară
  • facilitaseră
Intrare: facilitat
facilitat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facilitat
  • facilitatul
  • facilitatu‑
  • facilitată
  • facilitata
plural
  • facilitați
  • facilitații
  • facilitate
  • facilitatele
genitiv-dativ singular
  • facilitat
  • facilitatului
  • facilitate
  • facilitatei
plural
  • facilitați
  • facilitaților
  • facilitate
  • facilitatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: facilitate
facilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facilitate
  • facilitatea
plural
  • facilități
  • facilitățile
genitiv-dativ singular
  • facilități
  • facilității
plural
  • facilități
  • facilităților
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

facilita, facilitezverb

  • 1. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: favoriza ușura înlesni
    • format_quote Structura gramaticală aglutinantă a limbii facilitează îmbinarea semnelor ideografice și fonetice în scriere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2. DLRLC
etimologie:

facilitate, facilitățisubstantiv feminin

  • 1. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ușurință
    • format_quote Facilitate în exprimare. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Înlesniri făcute cuiva. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: înlesnire
      • format_quote Facilități de plată. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. informatică Caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.