2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.

FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.

facilitate sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 24 / Pl: ~tăți / E: fr facilité, lat facilitas, -atis] 1 Ușurință de a realiza ceva. 2 Abilitate. 3 Adaptabilitate. 4 Superficialitate. 5 (Lpl) Înlesniri făcute cuiva.

FACILITÁTE, facilități, s. f. (Franțuzism) Calitatea de a face un lucru cu ușurință, fără efort. Facilitate în exprimare.

FACILITÁTE s.f. Ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. [Cf. fr. facilité, lat. facilitas].

FACILITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este facil (1); ușurință. 2. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. (< fr. facilité, lat. facilitas)

FACILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Condiție specială acordată unei persoane. /<fr. facilité, lat. facilitas, ~atis

*facilitáte f. (lat. facílitas, -átis. V. facultate). Calitatea de a fi facil, înlesnire, ușurință. Bunătate, indulgență: facilitate de caracter. Pl. Termin acordat p. plată: a acorda facilitățĭ.

facilitat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: facilita] (D. acțiuni, evenimente etc.) A cărui producere sau desfășurare a fost ușurată Si: favorizat2 (5), înlesnit2.

facilitat1 sns [At: MDA ms / E: facilita] (Rar) Facilitare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

facilitate s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități corectată

facilitáte s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FACILITÁTE s. 1. v. ușurință. 2. (mai ales la pl.) v. înlesnire.

FACILITATE s. 1. înlesnire, simplitate, ușurință, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 2. (mai ales la pl.) înlesnire, ușurare. (I-a făcut unele ~tăți de plată.)

Intrare: facilitate
facilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facilitate
  • facilitatea
plural
  • facilități
  • facilitățile
genitiv-dativ singular
  • facilități
  • facilității
plural
  • facilități
  • facilităților
vocativ singular
plural
Intrare: facilitat
facilitat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facilitat
  • facilitatul
  • facilitatu‑
  • facilita
  • facilitata
plural
  • facilitați
  • facilitații
  • facilitate
  • facilitatele
genitiv-dativ singular
  • facilitat
  • facilitatului
  • facilitate
  • facilitatei
plural
  • facilitați
  • facilitaților
  • facilitate
  • facilitatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

facilitate, facilitățisubstantiv feminin

  • 1. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ușurință
    • format_quote Facilitate în exprimare. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Înlesniri făcute cuiva. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: înlesnire
      • format_quote Facilități de plată. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. informatică Caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.