2 intrări

17 definiții

FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.

FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.

FACILITÁTE, facilități, s. f. (Franțuzism) Calitatea de a face un lucru cu ușurință, fără efort. Facilitate in exprimare.

facilitáte s. f., g-.d. art. facilitắții; pl. facilitắți

facilitáte s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități

FACILITÁTE s. 1. v. ușurință. 2. (mai ales la pl.) v. înlesnire.

FACILITÁTE s.f. Ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. [Cf. fr. facilité, lat. facilitas].

FACILITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este facil (1); ușurință. 2. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. (< fr. facilité, lat. facilitas)

FACILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Condiție specială acordată unei persoane. /<fr. facilité, lat. facilitas, ~atis

facilitate f. înlesnire, ușurință.

*facilitáte f. (lat. facílitas, -átis. V. facultate). Calitatea de a fi facil, înlesnire, ușurință. Bunătate, indulgență: facilitate de caracter. Pl. Termin acordat p. plată: a acorda facilitățĭ.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. și pl. faciliteáză

FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].

A FACILITÁ ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a ușura; a înlesni. /<fr. faciliter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FACILITÁTE s. 1. înlesnire, simplitate, ușurință, (rar) lesniciúne, ușurătáte, ușuríme. (~ rezolvării unei probleme.) 2. (mai ales la pl.) înlesnire, ușurare. (I-a făcut unele ~tăți de plată.)

Intrare: facilitat
facilitat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular facilitat facilitatul facilita facilitata
plural facilitați facilitații facilitate facilitatele
genitiv-dativ singular facilitat facilitatului facilitate facilitatei
plural facilitați facilitaților facilitate facilitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: facilitate
facilitate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular facilitate facilitatea
plural facilități facilitățile
genitiv-dativ singular facilități facilității
plural facilități facilităților
vocativ singular
plural