2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

facilitate sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 24 / Pl: ~tăți / E: fr facilité, lat facilitas, -atis] 1 Ușurință de a realiza ceva. 2 Abilitate. 3 Adaptabilitate. 4 Superficialitate. 5 (Lpl) Înlesniri făcute cuiva.

FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.

FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.

FACILITÁTE, facilități, s. f. (Franțuzism) Calitatea de a face un lucru cu ușurință, fără efort. Facilitate în exprimare.

FACILITÁTE s.f. Ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. [Cf. fr. facilité, lat. facilitas].

FACILITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este facil (1); ușurință. 2. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. (< fr. facilité, lat. facilitas)

FACILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Condiție specială acordată unei persoane. /<fr. facilité, lat. facilitas, ~atis

facilitate f. înlesnire, ușurință.

*facilitáte f. (lat. facílitas, -átis. V. facultate). Calitatea de a fi facil, înlesnire, ușurință. Bunătate, indulgență: facilitate de caracter. Pl. Termin acordat p. plată: a acorda facilitățĭ.

facilitat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: facilita] (D. acțiuni, evenimente etc.) A cărui producere sau desfășurare a fost ușurată Si: favorizat2 (5), înlesnit2.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].

A FACILITÁ ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a ușura; a înlesni. /<fr. faciliter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

facilitáte s. f., g.-d. art. facilitắții; pl. facilitắți corectată

facilitáte s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități

facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. și pl. faciliteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FACILITÁTE s. 1. v. ușurință. 2. (mai ales la pl.) v. înlesnire.

FACILITATE s. 1. înlesnire, simplitate, ușurință, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 2. (mai ales la pl.) înlesnire, ușurare. (I-a făcut unele ~tăți de plată.)

Intrare: facilitate
facilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facilitate
  • facilitatea
plural
  • facilități
  • facilitățile
genitiv-dativ singular
  • facilități
  • facilității
plural
  • facilități
  • facilităților
vocativ singular
plural
Intrare: facilitat
facilitat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facilitat
  • facilitatul
  • facilitatu‑
  • facilita
  • facilitata
plural
  • facilitați
  • facilitații
  • facilitate
  • facilitatele
genitiv-dativ singular
  • facilitat
  • facilitatului
  • facilitate
  • facilitatei
plural
  • facilitați
  • facilitaților
  • facilitate
  • facilitatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)