2 intrări

14 definiții

facilitat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: facilita] (D. acțiuni, evenimente etc.) A cărui producere sau desfășurare a fost ușurată Si: favorizat2 (5), înlesnit2.

facilita vt [At: MAIORESCU, D. 156 / Pzi: ~tez / E: fr faciliter] A ușura desfășurarea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. Si: a favoriza (3), a înlesni.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înlesni, a ușura. Structura gramaticală aglutinantă a limbii facilitează îmbinarea semnelor ideografice și fonetice în scriere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2.

facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză

facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. și pl. faciliteáză

FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].

FACILITÁ vb. tr. a înlesni, a ușura, a favoriza. (< fr. faciliter, lat., it. facilitare)

A FACILITÁ ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a ușura; a înlesni. /<fr. faciliter

*facilitéz v. tr. (d. facil; fr. faciliter, d. it. facilitare). Ușurez, înlesnesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FACILITA vb. a favoriza, a înlesni, a ușura. (A ~ producerea unui fenomen.)

Intrare: facilitat
facilitat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular facilitat facilitatul facilita facilitata
plural facilitați facilitații facilitate facilitatele
genitiv-dativ singular facilitat facilitatului facilitate facilitatei
plural facilitați facilitaților facilitate facilitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: facilita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) facilita facilitare facilitat facilitând singular plural
facilitea facilitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) facilitez (să) facilitez facilitam facilitai facilitasem
a II-a (tu) facilitezi (să) facilitezi facilitai facilitași facilitaseși
a III-a (el, ea) facilitea (să) faciliteze facilita facilită facilitase
plural I (noi) facilităm (să) facilităm facilitam facilitarăm facilitaserăm, facilitasem*
a II-a (voi) facilitați (să) facilitați facilitați facilitarăți facilitaserăți, facilitaseți*
a III-a (ei, ele) facilitea (să) faciliteze facilitau facilita facilitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)