2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

facilitat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: facilita] (D. acțiuni, evenimente etc.) A cărui producere sau desfășurare a fost ușurată Si: favorizat2 (5), înlesnit2.

facilita vt [At: MAIORESCU, D. 156 / Pzi: ~tez / E: fr faciliter] A ușura desfășurarea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. Si: a favoriza (3), a înlesni.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înlesni, a ușura. Structura gramaticală aglutinantă a limbii facilitează îmbinarea semnelor ideografice și fonetice în scriere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2.

FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].

FACILITÁ vb. tr. a înlesni, a ușura, a favoriza. (< fr. faciliter, lat., it. facilitare)

A FACILITÁ ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a ușura; a înlesni. /<fr. faciliter

*facilitéz v. tr. (d. facil; fr. faciliter, d. it. facilitare). Ușurez, înlesnesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză

facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. și pl. faciliteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FACILITA vb. a favoriza, a înlesni, a ușura. (A ~ producerea unui fenomen.)

Intrare: facilitat
facilitat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facilitat
  • facilitatul
  • facilitatu‑
  • facilita
  • facilitata
plural
  • facilitați
  • facilitații
  • facilitate
  • facilitatele
genitiv-dativ singular
  • facilitat
  • facilitatului
  • facilitate
  • facilitatei
plural
  • facilitați
  • facilitaților
  • facilitate
  • facilitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: facilita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • facilita
  • facilitare
  • facilitat
  • facilitatu‑
  • facilitând
  • facilitându‑
singular plural
  • facilitea
  • facilitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • facilitez
(să)
  • facilitez
  • facilitam
  • facilitai
  • facilitasem
a II-a (tu)
  • facilitezi
(să)
  • facilitezi
  • facilitai
  • facilitași
  • facilitaseși
a III-a (el, ea)
  • facilitea
(să)
  • faciliteze
  • facilita
  • facilită
  • facilitase
plural I (noi)
  • facilităm
(să)
  • facilităm
  • facilitam
  • facilitarăm
  • facilitaserăm
  • facilitasem
a II-a (voi)
  • facilitați
(să)
  • facilitați
  • facilitați
  • facilitarăți
  • facilitaserăți
  • facilitaseți
a III-a (ei, ele)
  • facilitea
(să)
  • faciliteze
  • facilitau
  • facilita
  • facilitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)