2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

facile av [At: DN3 / E: it facile] (Muz; ca indicație de execuție) Ușor.

FÁCILE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Ușor; accesibil. [< it. facile].

FÁCILE adv. (muz.) ușor, accesibil. (< it. facile)

facil, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, CL. 187 / Pl: V, / E: fr facile, lat facilis] 1 Care se face ușor. 2 Care pare realizat cu puține eforturi. 3 (Pex) Superficial. 4 (D. oameni) Care face ușor un anumit lucru. 5 (D. oameni) Care se acomodează ușor cu ceva. 6 (D. oameni) Care este ușor de mulțumit. 7 (Rar; d. oameni) De care te poți apropia ușor.

FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis.

FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis.

FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. (Franțuzism) 1. Care se produce ușor, care se manifestă ușor, care poate fi provocat cu ușurință; ușor. La vîrsta aceea însă energia sufletească... se împrăștia pe atîtea căi... rîsul și plînsul facil, strigăte, neastîmpăr de mișcări. VLAHUȚĂ, CL. 187. 2. Care se mulțumește cu puțin; superficial, ușuratic. Scriitorii dinainte de 1870 aveau spiritul prea facil. IBRĂILEANU, SP. CR: 108. ♦ (Substantivat) Latură sau aspect superficial al unui lucru. Va trebui să se combată «facilul» din unele lucrări ale compozitorilor noștri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 5/5.

FACÍL, -Ă adj. (Liv.) 1. Care se poate produce, care se poate provoca ușor. 2. Ușuratic, superficial. ♦ Care creează, care face ceva ușor, fără eforturi mari. [< fr., it. facile, cf. lat. facilis – ușor de făcut].

FACÍL, -Ă adj. 1. care se poate face cu efort minim. 2. ușuratic, superficial. (< fr. facile, lat. facilis)

FACÍL ~ă (~i, ~e) Care se face fără efort; ușor realizabil. /<fr. facile, lat. facilis

*fácil, -ă adj. (lat. fácilis. V. dificil). Rar. Ușor de făcut. Adv. Lesne. – Fals facíl (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle

facíl adj. m., pl. facíli; f. sg. facílă, pl. facíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FACÍL adj., adv. 1. adj. v. ușor. 2. adj. v. lesnicios. 3. adv. v. lesne. 4. adj. v. superficial.

FACIL adj., adv. 1. adj. necomplicat, nedificil, simplu, ușor. (La matematică are o problemă ~; o treabă ~.) 2. adj. comod, lesnicios, ușor. (O cale ~ de rezolvare.) 3. adv. comod, lesne, ușor. (Rezolvă ~ problema.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

facile (cuv. it. „ușor lesnicios”), termen ce desemnează un grad. redus de dificultate tehnică. Ex. Sonata facile pentru pian de Mozart.

Intrare: facile
facile
invariabil (I1)
  • facile
Intrare: facil
facil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facil
  • facilul
  • facilu‑
  • faci
  • facila
plural
  • facili
  • facilii
  • facile
  • facilele
genitiv-dativ singular
  • facil
  • facilului
  • facile
  • facilei
plural
  • facili
  • facililor
  • facile
  • facilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)