FABIANISM s. n. Doctrină care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] – Din engl. fabianism, fr. fabianisme.

fabianism sn [At: DN³ / P: -bi~a- / E: eg fabianism, fr fabianisme] Doctrină de la sfârșitul sec. XIX din Anglia, care susținea ideea trecerii lente de la capitalism la socialism, prin reforme de stat.

fabianísm s.n. (polit.) Doctrină a Societății Fabiene din Anglia de la sfîrșitul sec. 19, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism prin reformare și înscrierea în cadrul legal existent. • sil. -bi-a-. / engl. fabianism, fr. fabianisme; cf. nm. pr. Quintus Fabius Maximus, supranumit Cunctator „temporizatorul”, general roman, celebru pentru tactica sa temporizatoare în lupta împotriva lui Hannibal.

FABIANISM s. n. Doctrină care preconiza trecerea lentă, pe calea reformelor de stat, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] – Din engl. fabianism, fr. fabianisme.

FABIANISM s.n. Doctrina fabienilor. [Pron. -bi-a-. / cf. fr. fabianisme, it. fabianismo, germ. Fabianismus].

FABIANISM s. n. doctrină a unei organizații reformiste din Anglia, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism pe calea reformelor de stat. (< engl. fabianism, fr. fabianisme)

fabianism (desp. -bi-a-) s. n.

fabianism (-bi-a-) s. n.

fabianism s. n. (sil. -bi-a-)