fabianísm s.n. (polit.) Doctrină a Societății Fabiene din Anglia de la sfîrșitul sec. 19, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism prin reformare și înscrierea în cadrul legal existent. • sil. -bi-a-. / engl. fabianism, fr. fabianisme; cf. nm. pr. Quintus Fabius Maximus, supranumit Cunctator „temporizatorul”, general roman, celebru pentru tactica sa temporizatoare în lupta împotriva lui Hannibal.