3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAȚETÁT1 s. n. Fațetare. – V. fațeta.

FAȚETÁT1 s. n. Fațetare. – V. fațeta.

FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.

FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.

fațetat1 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fațeta] 1-3 Fațetare (1-3).

fațetat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: fațeta] 1-2 Tăiat sau șlefuit în fațete. 3 (Pgr; d. un clișeu sau o piesă de stereotipie) Prelucrat pentru a permite fixarea pe suport.

fațetát2, -ă adj. 1 (tehn.) Care este tăiat sau șlefuit în fațete (1). 2 (tipogr.; despre clișee sau piese de stereotipie) Care este prelucrat pentru a permite fixarea pe un suport. • pl. -ți, -te. / v. fațeta.

FAȚETÁT s.n. Fațetare. [< fațeta].

FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.

FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.

fațeta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr facetter] 1-2 A tăia sau a șlefui în fațete. 3 (Pgr) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie pentru a permite fixarea pe un suport.

fațetá vb. I. tr. 1 (tehn.) A tăia sau a șlefui în fațete (1). 2 (tipogr.; compl. indică clișee sau piese de stereotipie) A prelucra pentru a permite fixarea pe un suport. 3 (med.) A efectua o construcție protetică ce reconstituie partea vizibilă a dinților artificiali. • prez.ind. -ez. / <fr. facetter <lat. facĭes, -ei „față”.

FAȚETÁ vb. I. tr. A șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ♦ (Poligr.) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. [< fr. facetter].

FAȚETÁ vb. tr. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ◊ (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter)

A FAȚETÁ ~éz tranz. (pietre scumpe) A înzestra cu fațete (prin prelucrare). /<fr. facetter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză

fațetá vb., ind. prez. 1 sg. fațetéz, 3 sg. și pl. fațeteáză

Intrare: fațetat (adj.)
fațetat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fațetat
  • fațetatul
  • fațetatu‑
  • fațeta
  • fațetata
plural
  • fațetați
  • fațetații
  • fațetate
  • fațetatele
genitiv-dativ singular
  • fațetat
  • fațetatului
  • fațetate
  • fațetatei
plural
  • fațetați
  • fațetaților
  • fațetate
  • fațetatelor
vocativ singular
plural
Intrare: fațetat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fațetat
  • fațetatul
  • fațetatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fațetat
  • fațetatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: fațeta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fațeta
  • fațetare
  • fațetat
  • fațetatu‑
  • fațetând
  • fațetându‑
singular plural
  • fațetea
  • fațetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fațetez
(să)
  • fațetez
  • fațetam
  • fațetai
  • fațetasem
a II-a (tu)
  • fațetezi
(să)
  • fațetezi
  • fațetai
  • fațetași
  • fațetaseși
a III-a (el, ea)
  • fațetea
(să)
  • fațeteze
  • fațeta
  • fațetă
  • fațetase
plural I (noi)
  • fațetăm
(să)
  • fațetăm
  • fațetam
  • fațetarăm
  • fațetaserăm
  • fațetasem
a II-a (voi)
  • fațetați
(să)
  • fațetați
  • fațetați
  • fațetarăți
  • fațetaserăți
  • fațetaseți
a III-a (ei, ele)
  • fațetea
(să)
  • fațeteze
  • fațetau
  • fațeta
  • fațetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fațetat (adj.)

  • 1. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi fațeta
    surse: DEX '98 DEX '09

fațetat (s.n.)

etimologie:

  • vezi fațeta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

fațeta

  • 1. A șlefui, a tăia în fațete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. poligrafie A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport.
      surse: DN

etimologie: