opțiuni
  • info
3 intrări
15 definiții

Explicative DEX

FAȚETAT1 s. n. Fațetare. – V. fațeta.

FAȚETAT1 s. n. Fațetare. – V. fațeta.

FAȚETAT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.

FAȚETAT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.

fațetat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: fațeta] 1-2 Tăiat sau șlefuit în fațete. 3 (Pgr; d. un clișeu sau o piesă de stereotipie) Prelucrat pentru a permite fixarea pe suport.

fațetat1 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fațeta] 1-3 Fațetare (1-3).

fațetát2, -ă adj. 1 (tehn.) Care este tăiat sau șlefuit în fațete (1). 2 (tipogr.; despre clișee sau piese de stereotipie) Care este prelucrat pentru a permite fixarea pe un suport. • pl. -ți, -te. / v. fațeta.

FAȚETAT s.n. Fațetare. [< fațeta].

FAȚETA, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.

FAȚETA, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.

fațeta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr facetter] 1-2 A tăia sau a șlefui în fațete. 3 (Pgr) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie pentru a permite fixarea pe un suport.

fațetá vb. I. tr. 1 (tehn.) A tăia sau a șlefui în fațete (1). 2 (tipogr.; compl. indică clișee sau piese de stereotipie) A prelucra pentru a permite fixarea pe un suport. 3 (med.) A efectua o construcție protetică ce reconstituie partea vizibilă a dinților artificiali. • prez.ind. -ez. / <fr. facetter <lat. facĭes, -ei „față”.

FAȚETA vb. I. tr. A șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ♦ (Poligr.) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. [< fr. facetter].

FAȚETA vb. tr. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ◊ (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter)

A FAȚETA ~ez tranz. (pietre scumpe) A înzestra cu fațete (prin prelucrare). /<fr. facetter

Ortografice DOOM

fațeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fațetez, 3 fațetează; conj. prez. 1 sg. să fațetez, 3 să fațeteze

*fațeta (a ~) vb., ind. prez. 3 fațetează

fațeta vb., ind. prez. 1 sg. fațetez, 3 sg. și pl. fațetează

Intrare: fațetat (adj.)
fațetat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fațetat
  • fațetatul
  • fațetatu‑
  • fațetată
  • fațetata
plural
  • fațetați
  • fațetații
  • fațetate
  • fațetatele
genitiv-dativ singular
  • fațetat
  • fațetatului
  • fațetate
  • fațetatei
plural
  • fațetați
  • fațetaților
  • fațetate
  • fațetatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: fațetat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fațetat
  • fațetatul
  • fațetatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • fațetat
  • fațetatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: fațeta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fațeta
  • fațetare
  • fațetat
  • fațetatu‑
  • fațetând
  • fațetându‑
 singular plural
  • fațetează
  • fațetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fațetez
 (să)
  • fațetez
  • fațetam
  • fațetai
  • fațetasem
a II-a (tu)
  • fațetezi
 (să)
  • fațetezi
  • fațetai
  • fațetași
  • fațetaseși
a III-a (el, ea)
  • fațetează
 (să)
  • fațeteze
  • fațeta
  • fațetă
  • fațetase
plural I (noi)
  • fațetăm
 (să)
  • fațetăm
  • fațetam
  • fațetarăm
  • fațetaserăm
  • fațetasem
a II-a (voi)
  • fațetați
 (să)
  • fațetați
  • fațetați
  • fațetarăți
  • fațetaserăți
  • fațetaseți
a III-a (ei, ele)
  • fațetează
 (să)
  • fațeteze
  • fațetau
  • fațetară
  • fațetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fațetat, fațetatăadjectiv

  • 1. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi fațeta DEX '98 DEX '09

fațetatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi fațeta DEX '09 DEX '98 DN

fațeta, fațetezverb

  • 1. A șlefui, a tăia în fațete. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. poligrafie A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „fațetat” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3