15 definiții pentru făraș foraș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș.

FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș.

făraș sn [At: (a. 1800) TARIF, ap. ȘIO / V: (înv) ~aj, foraș / Pl: ~e / E: tc faraş] 1 Obiect casnic în formă de lopată cu coada scurtă, în care se mătură gunoiul. 2 (Îe) A aduna (sau a lua) (pe cineva) cu ~ul A bate pe cineva foarte tare.

FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată de metal cu coadă scurtă, în care se strînge cu mătura gunoiul.

FĂRÁȘ ~e n. Obiect de uz casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul sau cu care se scoate jăraticul. /<turc. faraș

făraș n. lopățică de strâns gunoiu: fărașe de tinichea. [Turc. FARAȘ].

FORÁȘ s. n. v. făraș.

faráș n., pl. e (turc. faraš; ngr. farási). Lopățică maĭ mare cu coadă scurtă de strîns gunoĭu din casă orĭ de pe stradă. – Și făraș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

făráș (făráșe), s. n. – Obiect casnic în care se strînge cu mătura gunoiul. – Mr. fărașe, megl. frașă. Tc. faraș (Șeineanu, II, 168; Ronzevalle 123), cf. ngr. φαρασι, bg. faraš.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face pe cineva făraș expr. a bate foarte tare (pe cineva).

a fi pus pe făraș / pe liber expr. a fi dat afară, a fi concediat.

Intrare: făraș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făraș
  • fărașul
  • fărașu‑
plural
  • fărașe
  • fărașele
genitiv-dativ singular
  • făraș
  • fărașului
plural
  • fărașe
  • fărașelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foraș
  • forașul
  • forașu‑
plural
  • forașe
  • forașele
genitiv-dativ singular
  • foraș
  • forașului
plural
  • forașe
  • forașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

făraș foraș

  • 1. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: