14 definiții pentru făraș foraș

făraș sn [At: (a. 1800) TARIF, ap. ȘIO / V: (înv) ~aj, foraș / Pl: ~e / E: tc faraș] 1 Obiect casnic în formă de lopată cu coada scurtă, în care se mătură gunoiul. 2 (Îe) A aduna (sau a lua) (pe cineva) cu ~ul A bate pe cineva foarte tare.

FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș.

FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș.

FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată de metal cu coadă scurtă, în care se strînge cu mătura gunoiul.

făráș s. n., pl. făráșe

făráș (făráșe), s. n. – Obiect casnic în care se strînge cu mătura gunoiul. – Mr. fărașe, megl. frașă. Tc. faraș (Șeineanu, II, 168; Ronzevalle 123), cf. ngr. φαρασι, bg. faraš.

FĂRÁȘ ~e n. Obiect de uz casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul sau cu care se scoate jăraticul. /<turc. faraș

făraș n. lopățică de strâns gunoiu: fărașe de tinichea. [Turc. FARAȘ].

FORÁȘ s. n. v. făraș.

faráș n., pl. e (turc. faraš; ngr. farási). Lopățică maĭ mare cu coadă scurtă de strîns gunoĭu din casă orĭ de pe stradă. – Și făraș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

făráș s. n., pl. făráșe


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a face pe cineva făraș expr. a bate foarte tare (pe cineva).

a fi pus pe făraș / pe liber expr. a fi dat afară, a fi concediat.

Intrare: făraș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făraș
  • fărașul
  • fărașu‑
plural
  • fărașe
  • fărașele
genitiv-dativ singular
  • făraș
  • fărașului
plural
  • fărașe
  • fărașelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foraș
  • forașul
  • forașu‑
plural
  • forașe
  • forașele
genitiv-dativ singular
  • foraș
  • forașului
plural
  • forașe
  • forașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)