2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (9)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FĂRÂMIȚĂ, fărâmițe, s. f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iță.
FĂRÂMIȚĂ, fărâmițe, s. f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărâmiță sf [At: ȘEZ. I, 68 / V: ~răm~, firim~ / Pl: ~țe / E: fărâmă + -iță] 1-2 (Șhp) Fărâmă (2) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂRÂMIȚĂ ~e f. (diminutiv de la fărâmă) Fărâmă mică. /fărâmă + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂRÂMIȚA, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂRÂMIȚA, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărămița v vz fărâmița
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fărămiță sf vz fărâmiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fărămiți v vz fărâmița
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fărâmița vtr [At: PANN, ap.TDRG / V: ~răm~, ~rămiți / Pzi: ~țez / E: fărâmiță] 1-2 A (se) transforma în fărâmițe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fărimiță sf vz fărâmiță corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
firimiță sf vz fărâmiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
firimiți v vz fărâmița
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂRÎMIȚA, fărîmițez, vb. I. Tranz. A face fărîmițe, a fărîma mărunt. A fărîmița pîinea. ◊ Fig. Burghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂRÎMIȚĂ, fărîmițe, s. f. Diminutiv al lui fărîmă. Își tăie o fărîmiță de carne de subsuoară, o dete zmăului să-i zăbăvească vremea și începu să-și strige cîinele. ȘEZ. I 68.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A FĂRÂMIȚA ~éz tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmițeze. /Din fărâmiță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE FĂRÂMIȚA se ~ează intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici de tot. /Din fărâmiță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fărămițà v. a face mici fărăme.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o fărămiță de pîne. – Și sf-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărămițésc v. tr. Prefac în fărămițe, sfărîm: moșiile se fărămițesc împărțindu-se între moștenitorĭ. – Și sf-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fărâmiță s. f., g.-d. art. fărâmiței; pl. fărâmițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fărâmiță s. f., g.-d. art. fărâmiței; pl. fărâmițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fărâmiță s. f., g.-d. art. fărâmiței; pl. fărâmițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fărâmița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițez, 3 fărâmițează; conj. prez. 1 sg. să fărâmițez, 3 să fărâmițeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fărâmița (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmițează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fărâmița vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițez, 3 sg. și pl. fărâmițează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fărîmița
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
fărîmiță
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
fărâmițez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FĂRÂMIȚĂ s. fărâmică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂRÂMIȚA vb. v. mărunți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂRÎMIȚA vb. a mărunți, a sfărîma, (rar) a amănunți, (Ban. și prin Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂRÎMIȚĂ s. fărîmică.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
fărâmiță, fărâmițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui fărâmă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fărâmică
- Își tăie o fărîmiță de carne de subsuoară, o dete zmăului să-i zăbăvească vremea și începu să-și strige cîinele. ȘEZ. I 68. DLRLC
-
etimologie:
- Fărâmă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09
fărâmița, fărâmițezverb
- 1. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A fărâmița pâinea. DLRLC
- Burghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/1. DLRLC
-
etimologie:
- fărâmiță DEX '98 DEX '09