8 definiții pentru fărâmător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRÂMĂTÓR, fărâmătoare, s. n. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. – Fărâma + suf. -ător.

FĂRÂMĂTÓR, fărâmătoare, s. n. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. – Fărâma + suf. -ător.

fărâmător, ~oare [At: LTR / V: ~răm~, ~mitor, fărm~, (îrg) fărmătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fărâma + -fă)tor] 1 a Care fărâmă (1). 2 a (Fig) Distrugător. 3-4 sn Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. 5 sn (Teh; îs) ~ de așchii Prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o conduce și a o sfărâma. 6 sn (Îs) ~ de bulgări Dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărâmă bulgării de pământ cu care sunt amestecați cartofii.

fărâmătór, -oare adj., s.n. 1 adj. Care fărâmă. ♦ Fig. Distrugător. 2 s.n. (tehn.) Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. ◊ Fărâmător de bulgări = dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărâmă bulgării de pământ cu care sunt amestecați cartofii. Fărâmător de așchii = prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o dirija și a o sfărâma. • pl. -ori, -oare. / fărâma + -tor.

FĂRÂMĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care fărâmă. /fărâmă + suf. ~tor

FĂRÂMĂTÓR2 ~oáre n. Mașină pentru efectuarea operațiilor de fărâmare. /fărâmă + suf. ~tor

FĂRÎMĂTÓR, fărîmătoare, s. n. Dispozitiv pentru fărîmat, atașat la unelte sau la mașini de lucru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fărâmătór s. n., pl. fărâmătoáre

fărâmătór s. n., pl. fărâmătoáre

Intrare: fărâmător
fărâmător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmător
  • fărâmătorul
  • fărâmătoru‑
plural
  • fărâmătoare
  • fărâmătoarele
genitiv-dativ singular
  • fărâmător
  • fărâmătorului
plural
  • fărâmătoare
  • fărâmătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fărâmător

  • 1. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Fărâma + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09