fărâmător, ~oare [At: LTR / V: ~răm~, ~mitor, fărm~, (îrg) fărmătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fărâma + -fă)tor] 1 a Care fărâmă (1). 2 a (Fig) Distrugător. 3-4 sn Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. 5 sn (Teh; îs) ~ de așchii Prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o conduce și a o sfărâma. 6 sn (Îs) ~ de bulgări Dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărâmă bulgării de pământ cu care sunt amestecați cartofii.