7 definiții pentru fălnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂLNICÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi falnic. – Falnic + suf. -ie.

FĂLNICÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi falnic. – Falnic + suf. -ie.

fălnicie sf [At: (a. 1794) PRAVOSLAVNICĂ ÎNVĂȚĂTURĂ, ap. GCR II, 154/10 / Pl: ~ii / E: falnic + -ie] (Asr) 1 Mândrie. 2 Trufie.

FĂLNICÍE s. f. Calitatea de a fi falnic; mîndrie, frumusețe, splendoare. Erau, mai înainte, codrii Udeștilor, o fălnicie. CAMILAR, N. II 7.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fălnicíe (înv.) s. f., art. fălnicía, g.-d. fălnicíi, art. fălnicíei

fălnicíe s. f., art. fălnicía, g.-d. fălnicíi, art. fălnicíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂLNICÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.

fălnicie s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

Intrare: fălnicie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălnicie
  • fălnicia
plural
genitiv-dativ singular
  • fălnicii
  • fălniciei
plural
vocativ singular
plural

fălnicie

etimologie:

  • Falnic + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09