făcălui vt [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, mai ales fasolea (pentru a le face piure).

FĂCĂLUI (-luesc) vb. tr. 1 🍽 A mesteca unele legume fierte (fasole, mazăre, cartofi, etc.), sdrobindu-le cu lingura de lemn sau cu făcălețul: după ce-l spoise pe obraz cu un pumn de mazăre făcăluită I. -GH. ¶ 2 Fig. familiar A sdrobi, a speti, a deșela: mi-o sdrobit calul toate oasele’n mine ... parcă-s făcăluită ALECS. [comp. făcăleț].

FĂCĂLUI, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A amesteca, frecînd și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea, pentru a le face pireu.

A FĂCĂLUI ~esc tranz. 1) (legume) A zdrobi și a amesteca (cu făcălețul), prefăcând într-o pastă omogenă. 2) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a snopi; a toropi. /cf. făcăleț

A SE FĂCĂLUI mă ~iesc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /cf. făcăleț

făcăluì v. 1. a mesteca cu făcălețul; 2. a bate fasolea; 3. fam. a bate: mi-a sdrobit oasele..., parcă’s făcăluită AL.

❍FĂCĂLI (-ălesc) vb. tr. 1 🍽 = FĂCĂLUI 1 ¶ 2 Băn. 🐑 A scoate cu polonicul găurit urda din zăr.

făcăluĭésc și (Munt. vest) fîcîĭ, a -í v. tr. (ung. fa-kalán, lingură de lemn, din care s’a făcut făcălan, făcălăŭ, care aŭ dispărut după ce s’a format verbu. V. făcăŭ). Bat (amestec) cu făcălețu. Fasole, mazăre făcăluită, mazăre bătută (prefăcută’n pastă).

făcălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, 3 sg. făcăluiește, imperf. 1 făcăluiam; conj. prez. 1 sg. să făcăluiesc, 3 să făcăluiască

făcălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, imperf. 3 sg. făcăluia; conj. prez. 3 să făcăluiască

făcălui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, imperf. 3 sg. făcăluia; conj. prez. 3 sg. și pl. făcăluiască

făcălui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, conj. făcăluiască)

FĂCĂLUI vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)

FĂCĂLUI vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)