2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚĂRÍ, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).

FĂȚĂRÍ, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).

fățări [At: COD. VOR. 142/7 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: fățare] (Înv) 1 vi A părtini (la judecată). 2 vr A se preface.

A SE FĂȚĂRÍ mă ~ésc intranz. pop. v. A SE FĂȚĂRNICI. /Din fățare

fățare sf [At: DOSOFTEI, PS. 12 / V: fățar sn / Pl: ări / E: față + -ar] 1 (Pop) Loc unde se treieră cerealele. 2 (Trs; șîf fațar] Față de masă. 3 (Înv) Ipocrizie.

FĂȚÁRE ~ări f. Loc special amenajat pentru treierat; arie /<lat. facialis

fățare (fățar) f. și n. fața ariei: mână iepele d’asupra fățarului POP. [Lat. FACIALIS].

fățáre f., pl. fățărĭ (d. față). Est. Rar. Arie, fața ariiĭ. Vechĭ. Fățărnicie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!fățărí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățăréște, imperf. 3 sg. se fățăreá; conj. prez. 3 să se fățăreáscă

fățărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățărésc, imperf. 3 sg. fățăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. fățăreáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fățáre s.f. (reg.) 1. față de arie, locul unde se treieră cerealele. 2. față de masă; pânzătură, măsăriță, pomeselnic. 3. (înv.) fățărnicie, fățărie, prefăcătorie, ipocrizie.

Intrare: fățări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fățări
  • fățărire
  • fățărit
  • fățăritu‑
  • fățărind
  • fățărindu‑
singular plural
  • fățărește
  • fățăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fățăresc
(să)
  • fățăresc
  • fățăream
  • fățării
  • fățărisem
a II-a (tu)
  • fățărești
(să)
  • fățărești
  • fățăreai
  • fățăriși
  • fățăriseși
a III-a (el, ea)
  • fățărește
(să)
  • fățărească
  • fățărea
  • fățări
  • fățărise
plural I (noi)
  • fățărim
(să)
  • fățărim
  • fățăream
  • fățărirăm
  • fățăriserăm
  • fățărisem
a II-a (voi)
  • fățăriți
(să)
  • fățăriți
  • fățăreați
  • fățărirăți
  • fățăriserăți
  • fățăriseți
a III-a (ei, ele)
  • fățăresc
(să)
  • fățărească
  • fățăreau
  • fățări
  • fățăriseră
Intrare: fățare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățare
  • fățarea
plural
  • fățări
  • fățările
genitiv-dativ singular
  • fățări
  • fățării
plural
  • fățări
  • fățărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fățări

etimologie:

  • fățare (învechit „fățărnicie” din față).
    surse: DEX '09 DEX '98