15 definiții pentru fâsâi fâsăi

school Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăí vb. IV] – Fâs + suf. -âi.

FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăí vb. IV] – Fâs + suf. -âi.

fâsâi [At: LB / V: (Trs; Ban) ~săi, fâșăi, (Mol; Buc) fosăi / Pzi: fâsâi, (reg) ~esc / E: fâs] 1 vi (D. gaze sub presiune) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea printr-un orificiu strâmt. 2 vi (Buc; pex) A produce un zgomot slab. 3-4 vir (Pfm; d. ființe) A da vânturi fără zgomot. 5 vi (D. ființe) A scoate (pe nas) sunete șuierătoare. 6 vi A produce un sunet asemănător celui pe care-l face apa când începe să fiarbă. 7 vi (D. lemnele verzi puse pe foc, d. un obiect încins în contact cu apa) A produce un sunet șuierător, caracteristic emisiunii de aburi. 8 vi A pronunța peltic consoanele siflante. 9 vi A nu putea pronunța bine pe „s”. 10 vi (Reg) A pălăvrăgi. 11 vi (Îvp; fig; d. lucrări) A merge încet. 12 vr (Îe) S-a fâsâit! Exprimă convingerea vorbitorului că momentul oportun pentru a întreprinde ceva a trecut.

A FÂSÂÍ fâsâi intranz. 1) (despre gaze ieșite sub presiune printr-un orificiu strâmt) A produce un zgomot șuierător și înăbușit; a face „fâs”; a sfârâi. 2) (despre ființe) A produce sunete șuierătoare caracteristice. /Din fâs + suf. ~âi

FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

FÎSÎÍ, fî́sîi, vb. IV. Intranz. 1. A produce un zgomot șuierător și surd întocmai ca pronunțarea prelungită a sunetului «f». Se auzea cum fîsîie gazul cu putere. 2. (Despre ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gîsca fîsîie cînd cineva se apropie de pui.Tranz. Oftă bătrînul Senică fîsîindu-și vorbele printre gingiile goale. CAMILAR, N. II 292. – Variantă: fîsăí (REBREANU, R. II 65) vb. IV.

făsăì v. 1. a sforăi (din nas); 2. se zice de sgomotul ce fac în foc lemnele umede. [Onomatopee].

fî́sîĭ, a v. intr. (imit. înrudit cu vgr. physáo, suflu). Se zice despre sunetu pe care-l face un gaz ĭeșind pintr’un loc strîmt fără să explodeze saŭ de sunetu pe care-l face gîsca cînd îșĭ apără bobociĭ saŭ de un om căruĭa ĭ-au căzut dințiĭ și nu maĭ poate vorbi bine. V. fosăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fâsâí vb., ind. și conj. prez. 3 fâsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂSÂÍ vb. 1. v. șuiera. 2. v. sâsâi. (Lemnele ~ în sobă.) 3. (reg.) a forcoti. (Un obiect înfierbântat aruncat în apă ~.)

FÎSÎI vb. 1. a sîsîi, a șuiera. (Șerpii ~.) 2. a sîsîi. (Lemnele ~ în sobă.) 3. (reg.) a forcoti. (Un obiect infierbîntat aruncat în apă ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fâsâi, fâsâi v. r. 1. a se dezumfla. 2. a dezamăgi, a nu se ridica la nivelul așteptărilor. 3. a-și pierde calitățile inițiale.

Intrare: fâsâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâsâi
  • fâsâire
  • fâsâit
  • fâsâitu‑
  • fâsâind
  • fâsâindu‑
singular plural
  • fâsâie
  • fâsâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâsâi
(să)
  • fâsâi
  • fâsâiam
  • fâsâii
  • fâsâisem
a II-a (tu)
  • fâsâi
(să)
  • fâsâi
  • fâsâiai
  • fâsâiși
  • fâsâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâsâie
(să)
  • fâsâie
  • fâsâia
  • fâsâi
  • fâsâise
plural I (noi)
  • fâsâim
(să)
  • fâsâim
  • fâsâiam
  • fâsâirăm
  • fâsâiserăm
  • fâsâisem
a II-a (voi)
  • fâsâiți
(să)
  • fâsâiți
  • fâsâiați
  • fâsâirăți
  • fâsâiserăți
  • fâsâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâsâie
(să)
  • fâsâie
  • fâsâiau
  • fâsâi
  • fâsâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâsăi
  • fâsăire
  • fâsăit
  • fâsăitu‑
  • fâsăind
  • fâsăindu‑
singular plural
  • fâsăie
  • fâsăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâsăi
(să)
  • fâsăi
  • fâsăiam
  • fâsăii
  • fâsăisem
a II-a (tu)
  • fâsăi
(să)
  • fâsăi
  • fâsăiai
  • fâsăiși
  • fâsăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâsăie
(să)
  • fâsăie
  • fâsăia
  • fâsăi
  • fâsăise
plural I (noi)
  • fâsăim
(să)
  • fâsăim
  • fâsăiam
  • fâsăirăm
  • fâsăiserăm
  • fâsăisem
a II-a (voi)
  • fâsăiți
(să)
  • fâsăiți
  • fâsăiați
  • fâsăirăți
  • fâsăiserăți
  • fâsăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâsăie
(să)
  • fâsăie
  • fâsăiau
  • fâsăi
  • fâsăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fâsâi fâsăi

  • 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Se auzea cum fâsâie gazul cu putere.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Gâscanul fâsâie.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Gâsca fâsâie când cineva se apropie de pui.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Oftă bătrînul Senică fîsîindu-și vorbele printre gingiile goale. CAMILAR, N. II 292.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fâs + sufix -âi.
    surse: DEX '98 DEX '09