7 definiții pentru fântâniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță.

FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță.

fântâniță sf [At: MARIAN, Î. 576 / Pl: ~țe / E: fântână + -iță] 1-4 (Șhp) Fântână (1-2) (mică) Si: fântănea (1-4), fântâni (1-4), fântânioară (1-4), fântânuță (1-4)

FÎNTÎNÍȚĂ, fîntînițe, s. f. (Rar) Fîntînioară. Colo-n deal pe potecuță, Lîngă mîndră fîntîniță, Trece-o dalbă copiliță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 378.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe

fântâníță s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂNTÂNÍȚĂ s. fântânea, fântânioară.

FÎNTÎNIȚĂ s. fîntînea, fîntînioară.

Intrare: fântâniță
fântâniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fântâniță
  • fântânița
plural
  • fântânițe
  • fântânițele
genitiv-dativ singular
  • fântânițe
  • fântâniței
plural
  • fântânițe
  • fântânițelor
vocativ singular
plural

fântâniță

etimologie:

  • Fântână + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09