2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.

FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.

fâneață sf [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 40 / V: fâneț sn / Pl: ~ețe / E: fân + -eață] Teren pe care crește iarbă pentru fân Si: fânărie (1), fănaț (1).

FÎNEÁȚĂ, fînețe, s. f. Fînaț (1), fînărie (1). Fînețele porneau ca valurile unei mări, șuierînd cîteodată, adiind încet adeseori, pline totdeauna de zvonul lumii nevăzute, ascunsă în sînul lor. SADOVEANU, O. I 161. După cîteva ceasuri de rătăcire în fînețele cosite și de-a curmezișul miriștilor țepoase, trebuia să odihnim în amiaz, la moară. C. PETRESCU, S. 24. Pe fînețele-nflorite cu frumoase albăstrele, Curge ca o bucurie pîrîuașul cristalin. BELDICEANU, P. 57.

FÂNEÁȚĂ fânéțe f. Loc unde crește iarbă pentru fân. /fân + suf. ~eață

fînáț n., pl. urĭ, și (maĭ des) fîneáță f., pl. fînețe și (Btș.) fînețe (d. fîn). Ĭarbă bună de cosit, de făcut fîn. Suprafață acoperită de asemenea ĭarbă. Pl. fînețurĭ (Lung. Univ. 9 Dec. 19 9; 3, 2). V. pășune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe

fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂNEÁȚĂ s. cositură, fânaț, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.)

FÎNEAȚĂ s. cositură, fînaț, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.)

Intrare: fânețe
fânețe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fâneață
fâneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâneață
  • fâneața
plural
  • fânețe
  • fânețele
genitiv-dativ singular
  • fânețe
  • fâneței
plural
  • fânețe
  • fânețelor
vocativ singular
plural

fâneață

  • 1. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cositură fânaț fânărie prat 3 exemple
    exemple
    • Fînețele porneau ca valurile unei mări, șuierînd cîteodată, adiind încet adeseori, pline totdeauna de zvonul lumii nevăzute, ascunsă în sînul lor. SADOVEANU, O. I 161.
      surse: DLRLC
    • După cîteva ceasuri de rătăcire în fînețele cosite și de-a curmezișul miriștilor țepoase, trebuia să odihnim în amiaz, la moară. C. PETRESCU, S. 24.
      surse: DLRLC
    • Pe fînețele-nflorite cu frumoase albăstrele, Curge ca o bucurie pîrîuașul cristalin. BELDICEANU, P. 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fân + sufix -eață.
    surse: DEX '98 DEX '09