3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

fâțâit2, ~ă smf, a [At: JIPESCU, ap' TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: fâțâi] (Pfm) (Persoană) care se mișcă încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost.

fâțâit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fâțâi] Fâțâială.

FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi.

fâțâi [At: PANN, P. V. III, 63/15 / V: ~țăi, ~țcăi / Pzi: fâțâi, (pop) ~esc / E: fâț + -ăi] 1 vti (D. animale, păsări) A mișca repede coada. 2 vr A se mișca (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost Si: a se foi1 (6). 3 vr (Fam; mai ales d. femei) A merge mișcând accentuat șoldurile. 4 vr (Pex) A se fandosi (2).

FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi.

FÎȚÎÍ, fî́țîi și fîțîiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Despre animale, cu determinarea «coada») A mișca repede; a bîțîi. Fîțîie coada ca vulpea în toate părțile. PANN, P. V. III 63. ◊ Intranz. Stînd ei acolo și plîngînd, iată că vine o coțofană... tot jucînd și fîțîind din coadă zicea... ISPIRESCU, L. 345. 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astîmpăr. Bolnavii n-aveau voie să iasă pe coridoare, să se fîțîie... să hoinărească dintr-un salon într-altul. PAS, Z. III 281. ♦ (Rar) A face nazuri, fasoane. Iepurele începu să se fîțîiască că pe nedrept a fost înfruntat. ISPIRESCU, L. 339.

A FÂȚÂÍ2 fâțâi intranz. A face mișcări scurte și repezi. /fâț + suf. ~âi

A FÂȚÂÍ1 fâțâi tranz. (mai ales coada) A mișca ritmic și repede; a bâțâi. /fâț + suf. ~âi

A SE FÂȚÂÍ mă fâțâi intranz. 1) A umbla fără astâmpăr și fără rost (încolo și încoace); a se foi. 2) A nu avea astâmpăr; a se învârti mereu (într-o parte și în alta); a se suci. 3) A nu se putea hotărî dintr-o dată. /fâț + suf. ~âi

fî́țîĭ (mă), a v. refl. (imit. din fîța-fîța și rudă cu ung. ficcanni, a fi scrîntit, ca bîțîĭ față de ung. biccenni, a șchĭopăta). Fam. Mă tot duc și vin: nu vă maĭ fîțîițĭ pe ușa asta! – Și mă fîrțîĭ (ung. förcsögni, a stropi prin prejur).

fîțîít, -ă adj. Fam. Care se tot fîțîĭe de colo-colo și nu lucrează nimica.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fâțâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fâțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂȚÂÍT s. v. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire.

FÂȚÂÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.

FÂȚÂÍ vb. a bâțâi, a da. (~ din coadă.)

arată toate definițiile

Intrare: fâțâit (adj.)
fâțâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâțâit
  • fâțâitul
  • fâțâitu‑
  • fâțâi
  • fâțâita
plural
  • fâțâiți
  • fâțâiții
  • fâțâite
  • fâțâitele
genitiv-dativ singular
  • fâțâit
  • fâțâitului
  • fâțâite
  • fâțâitei
plural
  • fâțâiți
  • fâțâiților
  • fâțâite
  • fâțâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: fâțâit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâțâit
  • fâțâitul
  • fâțâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fâțâit
  • fâțâitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: fâțâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâțâi
  • fâțâire
  • fâțâit
  • fâțâitu‑
  • fâțâind
  • fâțâindu‑
singular plural
  • fâțâie
  • fâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâțâi
(să)
  • fâțâi
  • fâțâiam
  • fâțâii
  • fâțâisem
a II-a (tu)
  • fâțâi
(să)
  • fâțâi
  • fâțâiai
  • fâțâiși
  • fâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâțâie
(să)
  • fâțâie
  • fâțâia
  • fâțâi
  • fâțâise
plural I (noi)
  • fâțâim
(să)
  • fâțâim
  • fâțâiam
  • fâțâirăm
  • fâțâiserăm
  • fâțâisem
a II-a (voi)
  • fâțâiți
(să)
  • fâțâiți
  • fâțâiați
  • fâțâirăți
  • fâțâiserăți
  • fâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâțâie
(să)
  • fâțâie
  • fâțâiau
  • fâțâi
  • fâțâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fâțâit (s.n.)

etimologie:

  • vezi fâțâi
    surse: DEX '98 DEX '09

fâțâi

  • 1. tranzitiv intranzitiv popular familiar (Despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bâțâi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Fîțîie coada ca vulpea în toate părțile. PANN, P. V. III 63.
      surse: DLRLC
    • Stînd ei acolo și plîngînd, iată că vine o coțofană... tot jucînd și fîțîind din coadă zicea... ISPIRESCU, L. 345.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: foi (vb.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Bolnavii n-aveau voie să iasă pe coridoare, să se fîțîie... să hoinărească dintr-un salon într-altul. PAS, Z. III 281.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar A face nazuri, fasoane.
      exemple
      • Iepurele începu să se fîțîiască că pe nedrept a fost înfruntat. ISPIRESCU, L. 339.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: fâțâiesc.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Fâț + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98