2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fâțâire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: fâțâi] Fâțâială.

FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi.

fâțâi [At: PANN, P. V. III, 63/15 / V: ~țăi, ~țcăi / Pzi: fâțâi, (pop) ~esc / E: fâț + -ăi] 1 vti (D. animale, păsări) A mișca repede coada. 2 vr A se mișca (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost Si: a se foi1 (6). 3 vr (Fam; mai ales d. femei) A merge mișcând accentuat șoldurile. 4 vr (Pex) A se fandosi (2).

FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi.

FÎȚÎÍ, fî́țîi și fîțîiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Despre animale, cu determinarea «coada») A mișca repede; a bîțîi. Fîțîie coada ca vulpea în toate părțile. PANN, P. V. III 63. ◊ Intranz. Stînd ei acolo și plîngînd, iată că vine o coțofană... tot jucînd și fîțîind din coadă zicea... ISPIRESCU, L. 345. 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astîmpăr. Bolnavii n-aveau voie să iasă pe coridoare, să se fîțîie... să hoinărească dintr-un salon într-altul. PAS, Z. III 281. ♦ (Rar) A face nazuri, fasoane. Iepurele începu să se fîțîiască că pe nedrept a fost înfruntat. ISPIRESCU, L. 339.

A SE FÂȚÂÍ mă fâțâi intranz. 1) A umbla fără astâmpăr și fără rost (încolo și încoace); a se foi. 2) A nu avea astâmpăr; a se învârti mereu (într-o parte și în alta); a se suci. 3) A nu se putea hotărî dintr-o dată. /fâț + suf. ~âi

A FÂȚÂÍ2 fâțâi intranz. A face mișcări scurte și repezi. /fâț + suf. ~âi

A FÂȚÂÍ1 fâțâi tranz. (mai ales coada) A mișca ritmic și repede; a bâțâi. /fâț + suf. ~âi

fî́țîĭ (mă), a v. refl. (imit. din fîța-fîța și rudă cu ung. ficcanni, a fi scrîntit, ca bîțîĭ față de ung. biccenni, a șchĭopăta). Fam. Mă tot duc și vin: nu vă maĭ fîțîițĭ pe ușa asta! – Și mă fîrțîĭ (ung. förcsögni, a stropi prin prejur).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fâțâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fâțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂȚÂÍRE s. v. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire.

FÂȚÂÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.

FÂȚÂÍ vb. a bâțâi, a da. (~ din coadă.)

fîțîi vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI.

FÎȚÎI vb. a bîțîi, a da. (~ din coadă.)

fîțîire s. v. AGITAȚIE. ANIMAȚIE. COLCĂIALĂ. FOIALĂ. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÎNTARE. FURNICARE. MIȘCARE. MIȘUIALĂ. MIȘUNARE. ROIALĂ. VIERMUIALĂ. VIERMUIRE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fâțâí, fâțâiesc, (fâțăi), vb. refl. – A se agita, a nu avea stare, astâmpăr. – Din fâț „cuvânt care imită o mișcare continuă” (formă onomatopeică) (DEX, MDA).

Intrare: fâțâire
fâțâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâțâire
  • fâțâirea
plural
  • fâțâiri
  • fâțâirile
genitiv-dativ singular
  • fâțâiri
  • fâțâirii
plural
  • fâțâiri
  • fâțâirilor
vocativ singular
plural
Intrare: fâțâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâțâi
  • fâțâire
  • fâțâit
  • fâțâitu‑
  • fâțâind
  • fâțâindu‑
singular plural
  • fâțâie
  • fâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâțâi
(să)
  • fâțâi
  • fâțâiam
  • fâțâii
  • fâțâisem
a II-a (tu)
  • fâțâi
(să)
  • fâțâi
  • fâțâiai
  • fâțâiși
  • fâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâțâie
(să)
  • fâțâie
  • fâțâia
  • fâțâi
  • fâțâise
plural I (noi)
  • fâțâim
(să)
  • fâțâim
  • fâțâiam
  • fâțâirăm
  • fâțâiserăm
  • fâțâisem
a II-a (voi)
  • fâțâiți
(să)
  • fâțâiți
  • fâțâiați
  • fâțâirăți
  • fâțâiserăți
  • fâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâțâie
(să)
  • fâțâie
  • fâțâiau
  • fâțâi
  • fâțâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fâțâi

  • 1. tranzitiv intranzitiv popular familiar (Despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bâțâi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Fîțîie coada ca vulpea în toate părțile. PANN, P. V. III 63.
      surse: DLRLC
    • Stînd ei acolo și plîngînd, iată că vine o coțofană... tot jucînd și fîțîind din coadă zicea... ISPIRESCU, L. 345.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: foi (vb.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Bolnavii n-aveau voie să iasă pe coridoare, să se fîțîie... să hoinărească dintr-un salon într-altul. PAS, Z. III 281.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar A face nazuri, fasoane.
      exemple
      • Iepurele începu să se fîțîiască că pe nedrept a fost înfruntat. ISPIRESCU, L. 339.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: fâțâiesc.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Fâț + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98