16 definiții pentru fâțâi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi.

fâțâi [At: PANN, P. V. III, 63/15 / V: ~țăi, ~țcăi / Pzi: fâțâi, (pop) ~esc / E: fâț + -ăi] 1 vti (D. animale, păsări) A mișca repede coada. 2 vr A se mișca (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost Si: a se foi1 (6). 3 vr (Fam; mai ales d. femei) A merge mișcând accentuat șoldurile. 4 vr (Pex) A se fandosi (2).

FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi.

A FÂȚÂÍ2 fâțâi intranz. A face mișcări scurte și repezi. /fâț + suf. ~âi

A FÂȚÂÍ1 fâțâi tranz. (mai ales coada) A mișca ritmic și repede; a bâțâi. /fâț + suf. ~âi

A SE FÂȚÂÍ mă fâțâi intranz. 1) A umbla fără astâmpăr și fără rost (încolo și încoace); a se foi. 2) A nu avea astâmpăr; a se învârti mereu (într-o parte și în alta); a se suci. 3) A nu se putea hotărî dintr-o dată. /fâț + suf. ~âi

FÎȚÎÍ, fî́țîi și fîțîiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Despre animale, cu determinarea «coada») A mișca repede; a bîțîi. Fîțîie coada ca vulpea în toate părțile. PANN, P. V. III 63. ◊ Intranz. Stînd ei acolo și plîngînd, iată că vine o coțofană... tot jucînd și fîțîind din coadă zicea... ISPIRESCU, L. 345. 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astîmpăr. Bolnavii n-aveau voie să iasă pe coridoare, să se fîțîie... să hoinărească dintr-un salon într-altul. PAS, Z. III 281. ♦ (Rar) A face nazuri, fasoane. Iepurele începu să se fîțîiască că pe nedrept a fost înfruntat. ISPIRESCU, L. 339.

fî́țîĭ (mă), a v. refl. (imit. din fîța-fîța și rudă cu ung. ficcanni, a fi scrîntit, ca bîțîĭ față de ung. biccenni, a șchĭopăta). Fam. Mă tot duc și vin: nu vă maĭ fîțîițĭ pe ușa asta! – Și mă fîrțîĭ (ung. förcsögni, a stropi prin prejur).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fâțâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fâțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂȚÂÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.

FÂȚÂÍ vb. a bâțâi, a da. (~ din coadă.)

fîțîi vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI.

FÎȚÎI vb. a bîțîi, a da. (~ din coadă.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fâțâí, fâțâiesc, (fâțăi), vb. refl. – A se agita, a nu avea stare, astâmpăr. – Din fâț „cuvânt care imită o mișcare continuă” (formă onomatopeică) (DEX, MDA).

Intrare: fâțâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâțâi
  • fâțâire
  • fâțâit
  • fâțâitu‑
  • fâțâind
  • fâțâindu‑
singular plural
  • fâțâie
  • fâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâțâi
(să)
  • fâțâi
  • fâțâiam
  • fâțâii
  • fâțâisem
a II-a (tu)
  • fâțâi
(să)
  • fâțâi
  • fâțâiai
  • fâțâiși
  • fâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâțâie
(să)
  • fâțâie
  • fâțâia
  • fâțâi
  • fâțâise
plural I (noi)
  • fâțâim
(să)
  • fâțâim
  • fâțâiam
  • fâțâirăm
  • fâțâiserăm
  • fâțâisem
a II-a (voi)
  • fâțâiți
(să)
  • fâțâiți
  • fâțâiați
  • fâțâirăți
  • fâțâiserăți
  • fâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâțâie
(să)
  • fâțâie
  • fâțâiau
  • fâțâi
  • fâțâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fâțâi

  • 1. tranzitiv intranzitiv popular familiar (Despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bâțâi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Fîțîie coada ca vulpea în toate părțile. PANN, P. V. III 63.
      surse: DLRLC
    • Stînd ei acolo și plîngînd, iată că vine o coțofană... tot jucînd și fîțîind din coadă zicea... ISPIRESCU, L. 345.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: foi (vb.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Bolnavii n-aveau voie să iasă pe coridoare, să se fîțîie... să hoinărească dintr-un salon într-altul. PAS, Z. III 281.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar A face nazuri, fasoane.
      exemple
      • Iepurele începu să se fîțîiască că pe nedrept a fost înfruntat. ISPIRESCU, L. 339.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: fâțâiesc.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Fâț + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98