opțiuni
  • info

3 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

FÂȘNEAȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață.

FÂȘNEAȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață.

fășneț, ~eață a vz fâșneț

fâșneț, ~eață [At: JIPESCU, O. 54 / V: (reg) fășn~ / Pl: ~i, ~e / E: fâș1 + -neț] 1 a (Asr) Mândru. 2 a (Reg; d. oi) Vioi. 3 a Neastâmpărat. 4-5 smf (Mol; fam) Copil sau persoană foarte mică. 6-7 sf, af (Fam) (Fată sau femeie) vioaie, isteață și plăcută. 8 (Reg) sf Poreclă dată unui om țanțoș.

vâjneață a vz fâșneț

FÎȘNEȚ adj. 1 Țanțoș, fudul 2 Neastîmpărat: auzi ... o înnecăciune de bou iute și ~ la jug JIP..

FÎȘNEAȚĂ, fîșnețe, adj. f. (Familiar) Iute, sprintenă, neastîmpărată, vioaie. O fată fîșneață.

fâșneț a. sglobiu. [Origină necunoscută].

fîșnéț n., pl. e, saŭ fîșneáță f., pl. ețe (imit. d. fîș-fîș, ca și foșnesc). Mold. Fam. Copil orĭ persoană prea mică: ce caută fîșnețele istea pe aicĭ? cine e fîșneața asta de om? V. flecușteț.

Ortografice DOOM

fâșneață (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnețe

fâșneață adj. f., s. f., g.-d. art. fâșneței; pl. fâșnețe

!fâșneț (fam.) adj. m., pl. fâșneți; f. fâșneață, pl. fâșnețe

Argou

fâșneață, fâșnețe s. f. fată sau femeie sprintenă, vioaie, neastâmpărată

Regionalisme / arhaisme

fâșneț, -eață, adj. (reg.) cu capul sus, țanțoș, mândru.

Intrare: fâșneață (adj.)
fâșneață2 (adj.) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșneață
  • fâșneața
plural
  • fâșneațe
  • fâșneațele
genitiv-dativ singular
  • fâșneațe
  • fâșneaței
plural
  • fâșneațe
  • fâșneațelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: fâșneață (s.f.)
fâșneață1 (s.f.) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșneață
  • fâșneața
plural
  • fâșnețe
  • fâșnețele
genitiv-dativ singular
  • fâșnețe
  • fâșneței
plural
  • fâșnețe
  • fâșnețelor
vocativ singular
  • fâșneață
  • fâșneațo
plural
  • fâșnețelor
Intrare: fâșneț
fâșneț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșneț
  • fâșnețul
  • fâșneață
  • fâșneața
plural
  • fâșneți
  • fâșneții
  • fâșnețe
  • fâșnețele
genitiv-dativ singular
  • fâșneț
  • fâșnețului
  • fâșnețe
  • fâșneței
plural
  • fâșneți
  • fâșneților
  • fâșnețe
  • fâșnețelor
vocativ singular — —
plural — —
fășneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâșneață, fâșnețesubstantiv feminin
fâșneață, fâșneațeadjectiv feminin

  • 1. familiar (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O fată fâșneață. DLRLC
etimologie:
  • Fâș + -neață. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.