5 definiții pentru fâșneață (s.f.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FÂȘNEAȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață.
FÂȘNEAȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fîșnéț n., pl. e, saŭ fîșneáță f., pl. ețe (imit. d. fîș-fîș, ca și foșnesc). Mold. Fam. Copil orĭ persoană prea mică: ce caută fîșnețele istea pe aicĭ? cine e fîșneața asta de om? V. flecușteț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fâșneață (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fâșneață adj. f., s. f., g.-d. art. fâșneței; pl. fâșnețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
fâșneață, fâșnețe s. f. fată sau femeie sprintenă, vioaie, neastâmpărată
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
fâșneață, fâșnețesubstantiv feminin fâșneață, fâșneațeadjectiv feminin
- 1. (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O fată fâșneață. DLRLC
-
etimologie:
- Fâș + sufix -neață. DEX '09 DEX '98