fâșiit sn vz fâșâit

fășăi v vz fâșâi

fășăit sn vz fâșâit

fâșăi¹ v vz fâsâi

fâșăi² v vz fâșâi

fâșăit sn vz fâșâit

fâșâi vi [At: NEGRUZZI, S. III, 431 / V: fășăi, ~șii, -șăi, foșăi, foșfăi, foșfoi / Pzi: fâșâi, (pop) ~esc / E: fâș + -âi] A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite etc.

fâșâit sn [At: ISPIRESCU, L. 83 / V: fășăit, fâșăit, fâșiit, foșăit, foșeit / Pl: ~uri / E: fâșâi] 1 Zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. Si: fâșâire (1), fâșâitură (1). 2 Producere a unui fâșâit (1) Si: fâșâire {2), fâșâitură (2).

fâșii v vz fâșâi

foșăi vi vz fâșâi

foșăit sn vz fâșâit

foșeit sn vz fâșâit

foșfăi v vz fâșâi

foșfoi v vz fâșâi

FÎȘÎI, (-șîiu, -șăesc), FÎȘII (-șii, -șiesc) vb. intr. A face un sgomot ca acela produs de frunzele mișcate de vînt sau prin trecerea cuiva printre ele, de hîrtie răsfoită, de iarbă prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, etc.: frunzele de pomi fîșiiau de adierea vîntului ISP.; cununi de flori uscate fîșăesc amirosind EMIN. [onom.].

FÎȘÎIT, FÎȘIIT sbst. 1 Faptul de a fîșîi; foșnet, sgomotul produs de frunzele mișcate de vînt, de hîrtia răsfoită, de iarba ce trece prin coasă, etc.: se auzea fîșîitul unui cîine care alerga prin miriște BR. -VN.; un ușor fîșîit se auzi prin grădină ISP.; auzi un fîșîit de rochie și tresări ca din somn VLAH.¶ 2 Sgomotul produs de curgerea apei: nu se mai aude decît ... fîșîitul somnoros al apei VLAH..

FÎȘĂI vb. IV v. fîșîi.

FÎȘII vb. IV v. fîșîi.

FÎȘIIT s. n. v. fîșîit.

FÎȘÎI, fîșîi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic provocat de frunzele mișcate de vînt, de iarba prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, de hîrtia răsfoită etc. Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113. Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I. 10. – Prez. ind. pers. 3 pl. și: fîșîiesc (EMINESCU, O. I 50). – Variante: fîșăi, fîșii (SADOVEANU, O. III 583, ISPIRESCU, L. 78) vb. IV.

FÎȘÎIT, fișîituri, s. n. Zgomot produs de frunzele mișcate de vînt, de iarba tăiată de coasă, de hîrtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. Abia auzeau fîșîitul coaselor, trăgeau brazdă după brazdă. CAMILAR, N. II 387. Zăpada se zbătea în geamul de la răsărit cu fîșîit de nisip. SADOVEANU, P. M. 169. Un ușor fîșîit se auzi prin grădină. Atunci, cu ochii țintă la pom, luă arcul și sta gata; fîșîitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom. ISPIRESCU, L. 83. ♦ (Rar) Sunet produs de curgerea apei. Se deslușește bine acum fîșîitul apei pe lîngă pereții de scîndură. C. PETRESCU, S. 57. – Variantă: fîșiit (DEMETRESCU, O. 148) s. n.

A FÂȘÂI pers. 3 fâșie intranz. (despre frunze, hârtie, țesături ușoare etc.). A produce un zgomot ușor; a face „fâș-fâș”. /fâș + suf. ~âi

fâșăì v. a face un sgomot confuz, a șuerà încet (vorbind de frunze, hârtie, mătase): și cununi de flori uscate fâșăiesc amirosind EM. [Onomatopee ce imită freamătul frunzelor: fâș! fâș!].

fîșîĭ, a -í v. intr. (d. fîș-fîș, huĭet imitativ, ca și turc. fyšyidamak, a foșni. V. foșnesc, vîjîĭ). Se zice despre huĭetu frunzelor bătute de vînt, despre stofele de matasă mișcate ș. a.: plopiĭ fîșîĭe.

fâșâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fâșâi, 3 fâșâie, imperf. 1 fâșâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fâșâi, 3 să fâșâie

!fâșâit s. n., pl. fâșâituri

fâșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâșâie, imperf. 3 sg. fâșâia; conj. prez. 3 să fâșâie

fâșâit s. n.

fâșâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fâșâie, imperf. 3 sg. fâșâia

fâșâit s. n.

fîșîi (ind. prez. 3 sg. și pl. fîșîie)

fâșiu, -șie 3 ind. și conj., -șiam 1 imp.

FÂȘÂIT s. 1. v. foșnet. 2. fâșâială, fâșâire, fâșâitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ul ziarului.)

FÂȘÂIT s. 1. foșnet, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ frunzelor.) 2. fîșîială, fîșîire, fîșîitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)

FÎȘÎI vb. a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)