3 intrări

40 de definiții

din care

Explicative DEX

FÂȘIIT s. n. v. fâșâit.

FÂȘIIT s. n. v. fâșâit.

fâșiit sn vz fâșâit

FÂȘĂI vb. IV v. fâșâi.

FÂȘĂI vb. IV v. fâșâi.

FÂȘÂI, fâșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăi, fâșii vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.

FÂȘÂI, fâșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăi, fâșii vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.

FÂȘÂIT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiit s. n.] – V. fâșâi.

FÂȘÂIT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiit s. n.] – V. fâșâi.

FÂȘII vb. IV v. fâșâi.

FÂȘII vb. IV v. fâșâi.

fășăi v vz fâșâi

fășăit sn vz fâșâit

fâșăi1 v vz fâsâi

fâșăi2 v vz fâșâi

fâșăit sn vz fâșâit

fâșâi vi [At: NEGRUZZI, S. III, 431 / V: fășăi, ~șii, -șăi, foșăi, foșfăi, foșfoi / Pzi: fâșâi, (pop) ~esc / E: fâș + -âi] A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite etc.

fâșâit sn [At: ISPIRESCU, L. 83 / V: fășăit, fâșăit, fâșiit, foșăit, foșeit / Pl: ~uri / E: fâșâi] 1 Zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. Si: fâșâire (1), fâșâitură (1). 2 Producere a unui fâșâit (1) Si: fâșâire {2), fâșâitură (2).

fâșii v vz fâșâi

foșăi vi vz fâșâi

foșăit sn vz fâșâit

foșeit sn vz fâșâit

foșfăi v vz fâșâi

foșfoi v vz fâșâi

FÎȘÎI, (-șîiu, -șăesc), FÎȘII (-șii, -șiesc) vb. intr. A face un sgomot ca acela produs de frunzele mișcate de vînt sau prin trecerea cuiva printre ele, de hîrtie răsfoită, de iarbă prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, etc.: frunzele de pomi fîșiiau de adierea vîntului ISP.; cununi de flori uscate fîșăesc amirosind EMIN. [onom.].

FÎȘÎIT, FÎȘIIT sbst. 1 Faptul de a fîșîi; foșnet, sgomotul produs de frunzele mișcate de vînt, de hîrtia răsfoită, de iarba ce trece prin coasă, etc.: se auzea fîșîitul unui cîine care alerga prin miriște BR. -VN.; un ușor fîșîit se auzi prin grădină ISP.; auzi un fîșîit de rochie și tresări ca din somn VLAH.¶ 2 Sgomotul produs de curgerea apei: nu se mai aude decît ... fîșîitul somnoros al apei VLAH..

FÎȘĂI vb. IV v. fîșîi.

FÎȘII vb. IV v. fîșîi.

FÎȘIIT s. n. v. fîșîit.

FÎȘÎI, fîșîi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic provocat de frunzele mișcate de vînt, de iarba prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, de hîrtia răsfoită etc. Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113. Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I. 10. – Prez. ind. pers. 3 pl. și: fîșîiesc (EMINESCU, O. I 50). – Variante: fîșăi, fîșii (SADOVEANU, O. III 583, ISPIRESCU, L. 78) vb. IV.

FÎȘÎIT, fișîituri, s. n. Zgomot produs de frunzele mișcate de vînt, de iarba tăiată de coasă, de hîrtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. Abia auzeau fîșîitul coaselor, trăgeau brazdă după brazdă. CAMILAR, N. II 387. Zăpada se zbătea în geamul de la răsărit cu fîșîit de nisip. SADOVEANU, P. M. 169. Un ușor fîșîit se auzi prin grădină. Atunci, cu ochii țintă la pom, luă arcul și sta gata; fîșîitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom. ISPIRESCU, L. 83. ♦ (Rar) Sunet produs de curgerea apei. Se deslușește bine acum fîșîitul apei pe lîngă pereții de scîndură. C. PETRESCU, S. 57. – Variantă: fîșiit (DEMETRESCU, O. 148) s. n.

A FÂȘÂI pers. 3 fâșie intranz. (despre frunze, hârtie, țesături ușoare etc.). A produce un zgomot ușor; a face „fâș-fâș”. /fâș + suf. ~âi

fâșăì v. a face un sgomot confuz, a șuerà încet (vorbind de frunze, hârtie, mătase): și cununi de flori uscate fâșăiesc amirosind EM. [Onomatopee ce imită freamătul frunzelor: fâș! fâș!].

fîșîĭ, a v. intr. (d. fîș-fîș, huĭet imitativ, ca și turc. fyšyidamak, a foșni. V. foșnesc, vîjîĭ). Se zice despre huĭetu frunzelor bătute de vînt, despre stofele de matasă mișcate ș. a.: plopiĭ fîșîĭe.

Ortografice DOOM

fâșâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fâșâi, 3 fâșâie, imperf. 1 fâșâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fâșâi, 3 să fâșâie

!fâșâit s. n., pl. fâșâituri

fâșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâșâie, imperf. 3 sg. fâșâia; conj. prez. 3 să fâșâie

fâșâit s. n.

fâșâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fâșâie, imperf. 3 sg. fâșâia

fâșâit s. n.

fîșîi (ind. prez. 3 sg. și pl. fîșîie)

fâșiu, -șie 3 ind. și conj., -șiam 1 imp.

Sinonime

FÂȘÂIT s. 1. v. foșnet. 2. fâșâială, fâșâire, fâșâitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ul ziarului.)

FÂȘÂIT s. 1. foșnet, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ frunzelor.) 2. fîșîială, fîșîire, fîșîitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)

FÎȘÎI vb. a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

Intrare: fâșiit
fâșiit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fâșâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșâi
  • fâșâire
  • fâșâit
  • fâșâitu‑
  • fâșâind
  • fâșâindu‑
singular plural
  • fâșâie
  • fâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșâi
(să)
  • fâșâi
  • fâșâiam
  • fâșâii
  • fâșâisem
a II-a (tu)
  • fâșâi
(să)
  • fâșâi
  • fâșâiai
  • fâșâiși
  • fâșâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșâie
(să)
  • fâșâie
  • fâșâia
  • fâșâi
  • fâșâise
plural I (noi)
  • fâșâim
(să)
  • fâșâim
  • fâșâiam
  • fâșâirăm
  • fâșâiserăm
  • fâșâisem
a II-a (voi)
  • fâșâiți
(să)
  • fâșâiți
  • fâșâiați
  • fâșâirăți
  • fâșâiserăți
  • fâșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșâie
(să)
  • fâșâie
  • fâșâiau
  • fâșâi
  • fâșâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșăi
  • fâșăire
  • fâșăit
  • fâșăitu‑
  • fâșăind
  • fâșăindu‑
singular plural
  • fâșăie
  • fâșăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșăi
(să)
  • fâșăi
  • fâșăiam
  • fâșăii
  • fâșăisem
a II-a (tu)
  • fâșăi
(să)
  • fâșăi
  • fâșăiai
  • fâșăiși
  • fâșăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșăie
(să)
  • fâșăie
  • fâșăia
  • fâșăi
  • fâșăise
plural I (noi)
  • fâșăim
(să)
  • fâșăim
  • fâșăiam
  • fâșăirăm
  • fâșăiserăm
  • fâșăisem
a II-a (voi)
  • fâșăiți
(să)
  • fâșăiți
  • fâșăiați
  • fâșăirăți
  • fâșăiserăți
  • fâșăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșăie
(să)
  • fâșăie
  • fâșăiau
  • fâșăi
  • fâșăiseră
foșfoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
foșfăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fășăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșii
  • fâșiire
  • fâșiit
  • fâșiitu‑
  • fâșiind
  • fâșiindu‑
singular plural
  • fâșie
  • fâșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșii
(să)
  • fâșii
  • fâșiam
  • fâșiii
  • fâșiisem
a II-a (tu)
  • fâșii
(să)
  • fâșii
  • fâșiai
  • fâșiiși
  • fâșiiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșie
(să)
  • fâșie
  • fâșia
  • fâșii
  • fâșiise
plural I (noi)
  • fâșiim
(să)
  • fâșiim
  • fâșiam
  • fâșiirăm
  • fâșiiserăm
  • fâșiisem
a II-a (voi)
  • fâșiiți
(să)
  • fâșiiți
  • fâșiați
  • fâșiirăți
  • fâșiiserăți
  • fâșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșie
(să)
  • fâșie
  • fâșiau
  • fâșii
  • fâșiiseră
Intrare: fâșâit
fâșâit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșâit
  • fâșâitul
  • fâșâitu‑
plural
  • fâșâituri
  • fâșâiturile
genitiv-dativ singular
  • fâșâit
  • fâșâitului
plural
  • fâșâituri
  • fâșâiturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșiit
  • fâșiitul
  • fâșiitu‑
plural
  • fâșiituri
  • fâșiiturile
genitiv-dativ singular
  • fâșiit
  • fâșiitului
plural
  • fâșiituri
  • fâșiiturilor
vocativ singular
plural
foșeit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
foșăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fâșăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fășăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâșâi, fâșâiverb

  • 1. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113. DLRLC
    • format_quote Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I. 10. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a pl. și: fâșâiesc. DLRLC
etimologie:
  • Fâș + -âi. DEX '09 DEX '98

fâșâit, fâșâiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fâșâitură
    • format_quote Abia auzeau fîșîitul coaselor, trăgeau brazdă după brazdă. CAMILAR, N. II 387. DLRLC
    • format_quote Zăpada se zbătea în geamul de la răsărit cu fîșîit de nisip. SADOVEANU, P. M. 169. DLRLC
    • format_quote Un ușor fîșîit se auzi prin grădină. Atunci, cu ochii țintă la pom, luă arcul și sta gata; fîșîitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom. ISPIRESCU, L. 83. DLRLC
    • 1.1. rar Sunet produs de curgerea apei. DLRLC
      • format_quote Se deslușește bine acum fîșîitul apei pe lîngă pereții de scîndură. C. PETRESCU, S. 57. DLRLC
etimologie:
  • vezi fâșâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.