2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie.

FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie.

fâșie sf [At: MINEIUL (1776), 115/2/ V: făș~ / Pl: ~ii / E: fașă + -ie] 1 Bucată lungă și îngustă tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2 (Pan) Bucată de pământ lungă și îngustă. 3 (Rar; imp) Strat. 4 (Reg; rar) Fașă (2). 5 (Ban) Mănunchi (cât se poate cuprinde cu mâinile).

FÂȘÍE ~i f. Bucată lungă și îngustă din ceva. ~ de pământ. ~ de lumină. [Art. fâșia; G.-D. fâșiei; Sil. și-e] /fâșă + suf. ~ie

FĂȘÍE s. f. v. fâșie.

FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

FÂȘÂÍ, fấșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăí, fâșií vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.

FÂȘÂÍ, fấșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăí, fâșií vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.

FÂȘIÍ vb. IV v. fâșâi.

fâșâi vi [At: NEGRUZZI, S. III, 431 / V: fășăi, ~șii, -șăi, foșăi, foșfăi, foșfoi / Pzi: fâșâi, (pop) ~esc / E: fâș + -âi] A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite etc.

FÎȘÍE, fîșii, s. f. 1. Bucată lungă și subțire (de pînză, de piele sau de altă materie), uneori tăiată sau sfîșiată dintr-o bucată mai mare. Călcau cu iuțeală pe o fîșie de tulpan întinsă, fără d-a se cufunda. ODOBESCU, S. I 136. ◊ Fig. Luminile caselor scunde strecurau prin geamurile aburite fîșii subțiri de aur. SADOVEANU, O. IV 152. Jos, spre miazăzi, se deschisese o fîșie de cer albastru. REBREANU, R. I 77. O fîșie nesfîrșită Dintr-o pînză pare calea, Printre holde rătăcită. COȘBUC, P. I 220. ♦ (Rar) Filon. Între roci masive, strîns încleștate una de alta, fîșii abia perceptibile de aur te fac să citești ca în palmă destinul clocotit al oamenilor. BOGZA, Ț. 9. 2. Bucată de pămînt lungă și îngustă, de obicei cultivabilă. Are o fîșie de pămînt pentru grădină. – Variantă: fășíe (SAHIA, N. 40, GÎRLEANU, N. 151, EMINESCU, O. I 132, TEODORESCU, P. P. 241) s. f.

FÎȘÎÍ, fî́șîi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic provocat de frunzele mișcate de vînt, de iarba prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, de hîrtia răsfoită etc. Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113. Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I 10. – Prez. ind. pers. 3 pl. și: fîșîiesc (EMINESCU, O. I 50). – Variante: fîșăí, fîșií (SADOVEANU, O. III 583, ISPIRESCU, L. 78) vb. IV.

A FÂȘÂÍ pers. 3 fâșie intranz. (despre frunze, hârtie, țesături ușoare etc.). A produce un zgomot ușor; a face „fâș-fâș”. /fâș + suf. ~âi

fășie f. 1. legătură lungăreață: o fășie de pânză; fig. o fășie de lumină, de imagini; 2. petec de pământ: cu o fășie tot n’avem moșie PANN. [Derivat din fașă].

arată toate definițiile

Intrare: fâșie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșie
  • fâșia
plural
  • fâșii
  • fâșiile
genitiv-dativ singular
  • fâșii
  • fâșiei
plural
  • fâșii
  • fâșiilor
vocativ singular
plural
fășie (acc. í) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fășie
  • fășia
plural
  • fășii
  • fășiile
genitiv-dativ singular
  • fășii
  • fășiei
plural
  • fășii
  • fășiilor
vocativ singular
plural
Intrare: fâșâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșâi
  • fâșâire
  • fâșâit
  • fâșâitu‑
  • fâșâind
  • fâșâindu‑
singular plural
  • fâșâie
  • fâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșâi
(să)
  • fâșâi
  • fâșâiam
  • fâșâii
  • fâșâisem
a II-a (tu)
  • fâșâi
(să)
  • fâșâi
  • fâșâiai
  • fâșâiși
  • fâșâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșâie
(să)
  • fâșâie
  • fâșâia
  • fâșâi
  • fâșâise
plural I (noi)
  • fâșâim
(să)
  • fâșâim
  • fâșâiam
  • fâșâirăm
  • fâșâiserăm
  • fâșâisem
a II-a (voi)
  • fâșâiți
(să)
  • fâșâiți
  • fâșâiați
  • fâșâirăți
  • fâșâiserăți
  • fâșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșâie
(să)
  • fâșâie
  • fâșâiau
  • fâșâi
  • fâșâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșăi
  • fâșăire
  • fâșăit
  • fâșăitu‑
  • fâșăind
  • fâșăindu‑
singular plural
  • fâșăie
  • fâșăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșăi
(să)
  • fâșăi
  • fâșăiam
  • fâșăii
  • fâșăisem
a II-a (tu)
  • fâșăi
(să)
  • fâșăi
  • fâșăiai
  • fâșăiși
  • fâșăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșăie
(să)
  • fâșăie
  • fâșăia
  • fâșăi
  • fâșăise
plural I (noi)
  • fâșăim
(să)
  • fâșăim
  • fâșăiam
  • fâșăirăm
  • fâșăiserăm
  • fâșăisem
a II-a (voi)
  • fâșăiți
(să)
  • fâșăiți
  • fâșăiați
  • fâșăirăți
  • fâșăiserăți
  • fâșăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșăie
(să)
  • fâșăie
  • fâșăiau
  • fâșăi
  • fâșăiseră
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșii
  • fâșiire
  • fâșiit
  • fâșiitu‑
  • fâșiind
  • fâșiindu‑
singular plural
  • fâșie
  • fâșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșii
(să)
  • fâșii
  • fâșiam
  • fâșiii
  • fâșiisem
a II-a (tu)
  • fâșii
(să)
  • fâșii
  • fâșiai
  • fâșiiși
  • fâșiiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșie
(să)
  • fâșie
  • fâșia
  • fâșii
  • fâșiise
plural I (noi)
  • fâșiim
(să)
  • fâșiim
  • fâșiam
  • fâșiirăm
  • fâșiiserăm
  • fâșiisem
a II-a (voi)
  • fâșiiți
(să)
  • fâșiiți
  • fâșiați
  • fâșiirăți
  • fâșiiserăți
  • fâșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșie
(să)
  • fâșie
  • fâșiau
  • fâșii
  • fâșiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fâșie fășie

  • 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: fâșioară attach_file 4 exemple
    exemple
    • Călcau cu iuțeală pe o fîșie de tulpan întinsă, fără d-a se cufunda. ODOBESCU, S. I 136.
      surse: DLRLC
    • figurat Luminile caselor scunde strecurau prin geamurile aburite fîșii subțiri de aur. SADOVEANU, O. IV 152.
      surse: DLRLC
    • figurat Jos, spre miazăzi, se deschisese o fîșie de cer albastru. REBREANU, R. I 77.
      surse: DLRLC
    • figurat O fîșie nesfîrșită Dintr-o pînză pare calea, Printre holde rătăcită. COȘBUC, P. I 220.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Între roci masive, strîns încleștate una de alta, fîșii abia perceptibile de aur te fac să citești ca în palmă destinul clocotit al oamenilor. BOGZA, Ț. 9.
        surse: DLRLC
  • 2. Suprafață lungă și îngustă de teren.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Are o fâșie de pământ pentru grădină.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fașă + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09

fâșâi fâșăi fâșii

  • 1. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113.
      surse: DLRLC
    • Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I 10.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a pl. și: fâșâiesc.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Fâș + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98