9 definiții pentru exultație exultațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exultație sf [At: LM / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr exultation, lat exsultatio] 1 Exultare. 2 Strigăt de bucurie.

EXULTÁȚIE, exultații, s. f. Exultare. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultation.

EXULTÁȚIE, exultații, s. f. Exultare. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultation.

EXULTÁȚIE s.f. Exultare, chiuit de bucurie. [Gen. -iei, var. exultațiune s.f. / < fr. exultation].

EXULTÁȚIE s. f. exultare; exultanță. (< fr. exultation)

exultațiune sf vz exultație

EXULTAȚIÚNE s.f. v. exultație.

*exultațiúne f. (lat. exultátio). Acțiunea de a exulta. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exultáție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exultáția (-ți-a), g.-d. art. exultáției; pl. exultáții, art. exultáțiile (-ți-i-)

exultáție s. f. (sil. -ți-e) [x pron. gz], art. exultáția (sil. -ți-a), g.-d. art. exultáției; pl. exultáții, art. exultáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: exultație
exultație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exultație
  • exultația
plural
  • exultații
  • exultațiile
genitiv-dativ singular
  • exultații
  • exultației
plural
  • exultații
  • exultațiilor
vocativ singular
plural
exultațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exultațiune
  • exultațiunea
plural
  • exultațiuni
  • exultațiunile
genitiv-dativ singular
  • exultațiuni
  • exultațiunii
plural
  • exultațiuni
  • exultațiunilor
vocativ singular
plural