2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXUBERÁ vb. intr. a fi prea plin; a fi din abundență. (< lat. exuberare)

*exuberéz v. intr. (lat. ex-úbero, -áre, d. ex, afară din, și uber, „abundant”, și „uger”. V. uger). Abund foarte mult: lacu exuberează în pește. V. buĭecesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exuberáre s. f., pl. exuberări

exuberá vb., ind. prez. 1 sg. exuberéz, 3 sg. și pl. exubereáză

Intrare: exuberare
exuberare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exuberare
  • exuberarea
plural
  • exuberări
  • exuberările
genitiv-dativ singular
  • exuberări
  • exuberării
plural
  • exuberări
  • exuberărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exubera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exubera
  • exuberare
  • exuberat
  • exuberatu‑
  • exuberând
  • exuberându‑
singular plural
  • exuberea
  • exuberați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exuberez
(să)
  • exuberez
  • exuberam
  • exuberai
  • exuberasem
a II-a (tu)
  • exuberezi
(să)
  • exuberezi
  • exuberai
  • exuberași
  • exuberaseși
a III-a (el, ea)
  • exuberea
(să)
  • exubereze
  • exubera
  • exuberă
  • exuberase
plural I (noi)
  • exuberăm
(să)
  • exuberăm
  • exuberam
  • exuberarăm
  • exuberaserăm
  • exuberasem
a II-a (voi)
  • exuberați
(să)
  • exuberați
  • exuberați
  • exuberarăți
  • exuberaserăți
  • exuberaseți
a III-a (ei, ele)
  • exuberea
(să)
  • exubereze
  • exuberau
  • exubera
  • exuberaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)