3 definiții pentru exubera

exuberá vb., ind. prez. 1 sg. exuberéz, 3 sg. și pl. exubereáză

EXUBERÁ vb. intr. a fi prea plin; a fi din abundență. (< lat. exuberare)

*exuberéz v. intr. (lat. ex-úbero, -áre, d. ex, afară din, și uber, „abundant” [!], și „uger”. V. uger). Abund foarte mult: lacu exuberează în pește. V. buĭecesc.

Intrare: exubera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exubera exuberare exuberat exuberând singular plural
exuberea exuberați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exuberez (să) exuberez exuberam exuberai exuberasem
a II-a (tu) exuberezi (să) exuberezi exuberai exuberași exuberaseși
a III-a (el, ea) exuberea (să) exubereze exubera exuberă exuberase
plural I (noi) exuberăm (să) exuberăm exuberam exuberarăm exuberaserăm, exuberasem*
a II-a (voi) exuberați (să) exuberați exuberați exuberarăți exuberaserăți, exuberaseți*
a III-a (ei, ele) exuberea (să) exubereze exuberau exubera exuberaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)