12 definiții pentru extremitate

EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. – Din fr. extrémité.

EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. – Din fr. extrémité.

EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, capăt al unui lucru, punct final. Extremitățile șinelor.Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremitate la (sau în) alta = a trece de la o extremă la alta, v. extremă. ♦ Parte terminală, periferică a corpului sau a unui organ. Mai ales extremitățile sînt expuse la degerături.

extremitáte s. f., g.-d. art. extremitắții; pl. extremitắți

extremitáte s. f., g.-d. art. extremității; pl. extremități

EXTREMITÁTE s. 1. cap, capăt, colț, extremă, limită, margine, (înv.) sconcenie. (La cealaltă ~ a țării.) 2. v. margine. 3. v. latură. 4. v. cap. 5. cap, capăt. (~ de dinapoi a bărcii.) 6. v. vârf.

EXTREMITÁTE s.f. Capăt, limită, parte extremă, hotar. ♦ Parte terminală a unui organ sau a corpului. [Var. estremitate s.f. / cf. fr. extrémité, lat. extremitas].

EXTREMITÁTE s. f. punct final, limită, parte extremă, hotar. ◊ parte terminală a unui organ sau a corpului. (< fr. extrémité, lat. extremitas)

EXTREMITÁTE ~ăți f. 1) Parte extremă. 2) Parte terminală a unui organ sau a corpului. /<fr. extremité

extremitate f. 1. parte extremă, margine: extremitatea uliței; 2. capăt, căpătâiu: extremitatea unei funii; 3. starea unui bolnav care e să moară: e la extremitate; 4. ultimă stare de nenorocire, de suferință; 5. pl. Anat. brațele și gambele.

*extremitáte f. (extrémitas, -átis). Parte extremă, capăt: extremitatea uneĭ funiĭ, uneĭ strade [!]. Vîrf: extremitatea unuĭ copac. Situațiune extremă (dificilă), aman: a fi la extremitate. Pl. Mînile [!] și picĭoarele: a avea extremitățile înghețate. Acte de violență, de furie: a ajunge la extremitățĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXTREMITÁTE s. 1. cap, capăt, colț, extremă, limită, margine, (înv.) sconcénie. (La cealaltă ~ a țării.) 2. limită, margine, (înv.) soróc. (La ~ cîmpiei.) 3. latură, margine, parte. (Doarme pe ~ dreaptă a patului.) 4. cap, capăt, căpătîi. (La ~ patului.) 5. cap, capăt. (~ de dinapoi a bărcii.) 6. cap, capăt, vîrf. (~ bastonului.)

Intrare: extremitate
extremitate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extremitate extremitatea
plural extremități extremitățile
genitiv-dativ singular extremități extremității
plural extremități extremităților
vocativ singular
plural