extravazare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: extravaza] 1 Ieșire a sângelui, umorilor etc. în afara căilor fiziologice. 2 Trecere a plasmei sangvine din vase în spațiile interstițiale, determinând apariția edemelor.

EXTRAVAZÁRE, extravazări, s. f. Faptul de a se extravaza; spec. trecere a plasmei sangvine din vase în spațiile interstițiale, determinând apariția edemelor. – V. extravaza.

EXTRAVAZÁRE, extravazări, s. f. Faptul de a se extravaza; spec. trecere a plasmei sangvine din vase în spațiile interstițiale, determinând apariția edemelor. – V. extravaza.

extravazáre s. f., g.-d. art. extravazắrii; pl. extravazắri

extravazáre s. f., g.-d. art. extravazării, pl. extravazări

EXTRAVAZÁRE s.f. Faptul de a se extravaza. [< extravaza].

extravaza vr [At: DEX / Pzi: 3 ~zează / E: fr extravaser] (D. sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale.

EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser.

EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser.

!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză

extravazá vb., ind. prez. 1 sg. extravazéz, 3 sg. și pl. extravazeáză

EXTRAVAZÁ vb. I. refl. (Med.; despre sânge, umori) A se vărsa afară din canalele sale. [< fr. extravaser].

EXTRAVAZÁ vb. refl. (despre sânge, umori) a se vărsa afară din canalele sale. (< fr. extravaser)

extravazà v. 1. a ieși din vine, a se vărsa afară din canalele sale naturale: sângele s’a extravazat; 2. fig. a face să treacă, a transmite.

*extravazațiúne f. (d. extravazez). Acțiunea de a extravaza. – Și -áție, dar ob. -áre.

*extravazéz v. tr. (extra- și -vazez, d. vas; fr. extravaser. V. trans-vazez). Vărs, scot din vas. V. refl. Mă vărs, curg afară: sîngele s’a extravazat din cauza uneĭ opintelĭ prea violente.