7 definiții pentru extrateritorialitate

EXTRATERITORIALITÁTE s. f. Regim special aplicat în relațiile reciproce dintre state, referitor la privilegiile sau imunitățile acordate unor persoane ori instituții străine, care sunt tratate ca și când s-ar afla pe teritoriul național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. extraterritorialité.

EXTRATERITORIALITÁTE s. f. Faptul de a considera spațiul unei ambasade într-o țară străină detașat de acea țară. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. extra-territorialité.

extrateritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. extrateritorialitắții

extrateritorialitáte s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. extrateritorialității

EXTRATERITORIALITÁTE s.f. Regim special aplicat în relațiile reciproce dintre state, semnificând privilegiile sau imunitățile speciale acordate unor persoane sau instituții străine, tratându-le ca și când ele s-ar afla pe teritoriul lor național. [Cf. fr. extra-territorialité].

EXTRATERITORIALITÁTE s. f. regim în relațiile reciproce dintre state, semnificând privilegiile sau imunitățile speciale acordate unor persoane ori instituții străine, tratându-le ca și când ele s-ar afla pe teritoriul lor național. (< fr. extra-territorialité)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

extrateritorialitáte s.f. (jur.) Faptul de a considera spațiul unei ambasade ca aparținând teritoriului țării pe care o reprezintă ◊ „În cazul intelighențiilor est-central-europene [...] extrateritorialitatea era prefața unui proces sistematic prin care autoritatea simbolică era transformată în putere.” ◊ „22” 37/93 p. 13 (cf. fr. extraterritorialité; PR 1940; DEX, DN3)

Intrare: extrateritorialitate
extrateritorialitate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extrateritorialitate extrateritorialitatea
plural
genitiv-dativ singular extrateritorialități extrateritorialității
plural
vocativ singular
plural