extrateritorialitate s. f. (jur.) Faptul de a considera spațiul unei ambasade ca aparținând teritoriului țării pe care o reprezintă ◊ „În cazul intelighențiilor est-central-europene [...] extrateritorialitatea era prefața unui proces sistematic prin care autoritatea simbolică era transformată în putere.” ◊ „22” 37/93 p. 13 (cf. fr. extraterritorialité; PR 1940; DEX, DN3)