2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

extragere sf [At: ASACHI, E. I, 73/3 / V: (înv) est~ / Pl: ~ri / E: extrage] 1 (Mat) Transformare a unei fracții supraunitare într-o fracție mixtă sau număr întreg Si: extracție (1). 2 (Mat) Determinare prin calcul a rădăcinii unui număr Si: extracție (2), radical. 3 Separare a unei substanțe dintr-un compus Si: extracție (3), extras1 (1). 4 (D. noțiuni abstracte) Scoatere, degajare a unor idei, a unor concluzii dintr- un ansamblu de fapte Si: extracție (4), extras1 (2). 5 Scoatere, tragere afară a ceva dintr-un loc unde s-a format sau a fost introdus Si: extracție (5), extras1 (3). 6 Transcriere de fragmente dintr-un text Si: extracție (6), extras1 (4), (îvr) extrăsătură (1). 7 (D. minerale, țiței etc.) Scoatere din pământ Si: exploatare, extracție (7), extras1 (5). 8 Operație chirurgicală de înlăturare a unui corp străin, a unui organ bolnav etc. Si: extracție (8), extras1 (6).

EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. – V. extrage.

EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. – V. extrage.

EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei. Extragere de rădăcină pătrată.Extragerea sării se făcea mai ales cu sclavii. IST. R.P.R. 47.

extrágere s. f., g.-d. art. extrágerii; pl. extrágeri

extrágere s. f. → tragere

EXTRÁGERE s. 1. v. extracție. 2. scoatere, (pop.) tragere. (~ glonțului prin operație.) 3. exploatare, scoatere. (~ țițeiului.)

EXTRÁGERE s.f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. [< extrage].

extrage vt [At: ASACHI, E. I, 74/1 / V: est~ / Pzi: ~rag / E: fr extraire, lat extrahere (după trage)] 1 (Mat; îe) A ~ întregii A transforma o fracție supraunitară într-o fracție mixtă sau într-un număr întreg. 2 (Mat; c. i. rădăcina unui număr) A determina prin calcul. 3 A separa o substanță dintr-un compus, sau din secreția unui organ, a unei plante. 4 (C. i. noțiuni abstracte) A scoate dintr-un ansamblu de fapte. 5 (C. i. noțiuni abstracte) A degaja ideile, concluziile. 6 (C. i. noțiuni abstracte) A obține dintr-o sursă printr-o operație mintală. 7 A scoate, a trage afară ceva dintr-un loc, dintr-un corp în care s-a format sau a fost introdus. 8 A lua dintr-un ansamblu un element, o parte. 9 (C. i. pasaje, rezumate, extrase) A detașa. 10 (C. i. pasaje, rezumate, extrase) A selecta. 11 (C. i. minerale, țiței etc.) A scoate din pământ Si: a exploata. 12 (C. i. un corp străin, un organ) A scoate afară din corp pe cale chirurgicală.

EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage).

EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage).

EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. Mașinile extrag zahărul din sfeclă.Fig. Din vîna populară extrage Delavrancea și unele motive de basm. VIANU, A. P. 172. 2. A scoate o materie, un corp dintr-un loc sau dintr-un corp în care s-a format ori în care s-a introdus. Și-a extras o măsea.Mierea albinelor poartă parfumul florilor din care-i extrasă. VLAHUȚĂ, O. A. 454. ◊ Refl. pas. Oamenii au început să înalțe sonde. A început să se extragă petrol – o nouă bogăție a regiunii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2819. 3. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (cubică etc.) = a afla un număr care, ridicat la pătrat (la cub etc.), să dea un număr dat.

extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás

EXTRÁGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o măsea, un cui, un glonț.) 2. a lua, a scoate. (A ~ apă din fântână.)

ESTRÁGE vb. III. v. extrage.

EXTRÁGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrág, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage].

EXTRÁGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie încorporată. ◊ a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< lat. extrahere)

arată toate definițiile

Intrare: extrage
verb (VT649)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extrage extragere extras extrăgând singular plural
extrage extrageți, extrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extrag (să) extrag extrăgeam extrăsei extrăsesem
a II-a (tu) extragi (să) extragi extrăgeai extrăseși extrăseseși
a III-a (el, ea) extrage (să) extra extrăgea extrase extrăsese
plural I (noi) extragem (să) extragem extrăgeam extraserăm extrăseserăm, extrăsesem*
a II-a (voi) extrageți (să) extrageți extrăgeați extraserăți extrăseserăți, extrăseseți*
a III-a (ei, ele) extrag (să) extra extrăgeau extraseră extrăseseră
verb (VT649)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) estrage estragere estras estrăgând singular plural
estrage estrageți, estrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) estrag (să) estrag estrăgeam estrăsei estrăsesem
a II-a (tu) estragi (să) estragi estrăgeai estrăseși estrăseseși
a III-a (el, ea) estrage (să) estra estrăgea estrase estrăsese
plural I (noi) estragem (să) estragem estrăgeam estraserăm estrăseserăm, estrăsesem*
a II-a (voi) estrageți (să) estrageți estrăgeați estraserăți estrăseserăți, estrăseseți*
a III-a (ei, ele) estrag (să) estra estrăgeau estraseră estrăseseră
Intrare: extragere
extragere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extragere extragerea
plural extrageri extragerile
genitiv-dativ singular extrageri extragerii
plural extrageri extragerilor
vocativ singular
plural
estragere
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)