extrage vt [At: ASACHI, E. I, 74/1 / V: est~ / Pzi: ~rag / E: fr extraire, lat extrahere (după trage)] 1 (Mat; îe) A ~ întregii A transforma o fracție supraunitară într-o fracție mixtă sau într-un număr întreg. 2 (Mat; c. i. rădăcina unui număr) A determina prin calcul. 3 A separa o substanță dintr-un compus, sau din secreția unui organ, a unei plante. 4 (C. i. noțiuni abstracte) A scoate dintr-un ansamblu de fapte. 5 (C. i. noțiuni abstracte) A degaja ideile, concluziile. 6 (C. i. noțiuni abstracte) A obține dintr-o sursă printr-o operație mintală. 7 A scoate, a trage afară ceva dintr-un loc, dintr-un corp în care s-a format sau a fost introdus. 8 A lua dintr-un ansamblu un element, o parte. 9 (C. i. pasaje, rezumate, extrase) A detașa. 10 (C. i. pasaje, rezumate, extrase) A selecta. 11 (C. i. minerale, țiței etc.) A scoate din pământ Si: a exploata. 12 (C. i. un corp străin, un organ) A scoate afară din corp pe cale chirurgicală.