estrăda v vz extrăda

extrăda vt [At: HASDEU, I. V. 16 / V: (înv) est~ / Pzi: ~dez / E: fr extrader] (C. i. persoane urmărite sau condamnate) A preda altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale.

EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convenții, acorduri etc., o persoană aflată pe teritoriul statului care predă, urmărită sau condamnată în țara îndreptățită a cere predarea.

EXTRĂDÁ vb. I. tr. A preda, la cerere, un străin care s-a făcut vinovat de o crimă sau de un delict statului căruia îi aparține sau care îl cere. [< fr. extrader].

EXTRĂDÁ vb. tr. a preda, la cerere, pe un infractor statului căruia îi aparține sau care îl revendică. (< fr. extrader)

A EXTRĂDÁ ~éz tranz. (criminali, condamnați) A preda la cererea statului față de care s-a făcut vinovat (în conformitate cu convențiile internaționale). /<fr. extrader

*extradéz v. tr. (fr. extrader, d. lat. ex, afară, și trádere, a preda. V. tradez). Predaŭ un vinovat guvernuluĭ de care depinde și care-l reclamă. – Și extrădez (după trădez).

*extrădéz, V. extradez.

extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză

extrădá vb., ind. prez. 1 sg. extrădéz, 3 sg. și pl. extrădeáză

extrădez.