12 definiții pentru extractor

EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur.

EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur.

EXTRACTÓR1, extractoare, s. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se extrage mierea din faguri. Ramele pline despovărate zilnic la extractor erau imediat date albinelor ca să le umple iar. SADOVEANU, A. L. 191. 2. Dispozitiv al închizătorului unei arme, care extrage din țeavă cartușul tras. Pușca mitralieră are un extractor automat.

EXTRACTÓR2, -OÁRE, extractori, -oare, adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. Substanță extractoare.

extractór1 adj. m., pl. extractóri; f. sg. și pl. extractoáre

extractór2 s. n., pl. extractoáre

extractór adj. m., pl. extractóri; f. sg. și pl. extractoáre

extractór s. n., pl. extractoáre

EXTRACTÓR, -OÁRE adj. Care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. // s.n. 1. Aparat pentru extragerea sau recuperarea unei materii solubile dintr-un corp. ♦ Aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ♦ Instrument chirurgical pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. Dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. [Cf. fr. extracteur, lat. extractorius].

EXTRACTÓR, -OÁRE I. adj. care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. II. s. n. 1. aparat pentru extragerea sau recuperarea unei substanțe solubile dintr-un corp. ◊ aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ◊ instrument pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. 3. mașină genistică pentru extragerea din pământ a piloților și palplanșelor. (< fr. extracteur, lat. extractorius)

EXTRACTÓR ~oáre n. 1) Aparat pentru extragerea mierii din faguri. 2) Dispozitiv al unei arme de foc care extrage din țeavă cartușul după împușcătură. 3) Instrument chirurgical folosit pentru extragerea corpurilor străine din organism. 4) tehn. Dispozitiv care accelerează și înlesnește demontarea și montarea ansamblurilor și agregatelor unor mașini, scoaterea și instalarea unor piese aparte. /<fr. extracteur, lat. extractorius


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXTRACTOARE parașută extractoare (v.).

Intrare: extractor
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extractor extractorul extractoare extractoarea
plural extractori extractorii extractoare extractoarele
genitiv-dativ singular extractor extractorului extractoare extractoarei
plural extractori extractorilor extractoare extractoarelor
vocativ singular
plural