8 definiții pentru extractor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur.

EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur.

extractor2, ~oare a [At: LM / V: (îvr) est~ / Pl: ~i, ~oare / E: lat extractorius] 1-3 Care ajută la extragerea (3, 7-8) unor substanțe sau a unor corpuri.

EXTRACTÓR2, -OÁRE, extractori, -oare, adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. Substanță extractoare.

EXTRACTÓR, -OÁRE adj. Care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. // s.n. 1. Aparat pentru extragerea sau recuperarea unei materii solubile dintr-un corp. ♦ Aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ♦ Instrument chirurgical pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. Dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. [Cf. fr. extracteur, lat. extractorius].

EXTRACTÓR, -OÁRE I. adj. care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. II. s. n. 1. aparat pentru extragerea sau recuperarea unei substanțe solubile dintr-un corp. ◊ aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ◊ instrument pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. 3. mașină genistică pentru extragerea din pământ a piloților și palplanșelor. (< fr. extracteur, lat. extractorius)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extractór1 adj. m., pl. extractóri; f. sg. și pl. extractoáre

extractór adj. m., pl. extractóri; f. sg. și pl. extractoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EXTRACTOARE parașută extractoare (v.).

Intrare: extractor (adj.)
extractor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extractor
  • extractorul
  • extractoru‑
  • extractoare
  • extractoarea
plural
  • extractori
  • extractorii
  • extractoare
  • extractoarele
genitiv-dativ singular
  • extractor
  • extractorului
  • extractoare
  • extractoarei
plural
  • extractori
  • extractorilor
  • extractoare
  • extractoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

extractor (adj.)

  • 1. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Substanță extractoare.
      surse: DLRLC

etimologie: