9 definiții pentru extractiv

EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif.

EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif.

EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. (Despre substanțe, procedee, aparate etc.) Care poate extrage, care servește la extragerea unor substanțe. ♦ Industrie extractivă v. industrie.

extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve

extractív adj. m., pl. extractívi; f. sg. extractívă, pl. extractíve

EXTRACTÍV, -Ă adj. Care extrage, care servește la extragerea unor substanțe. ◊ Industrie extractivă = ramură a industriei care se ocupă cu extragerea materiilor prime din pământ fără a le prelucra. [< fr. extractif].

EXTRACTÍV, -Ă adj. care (poate) extrage; referitor la extracție. ♦ industrie ~ă = ramură a industriei care se ocupă cu extragerea materiilor prime din pământ fără a le prelucra. (< fr. extractif)

EXTRACTÍV ~ă (~i, ~e) Care servește la extragerea unor substanțe. ◊ Industrie ~ă industrie de extragere a mineralelor. /<fr. extractif

*extractív, -ă adj. (d. lat. extractus, extras, cu sufixu -iv). Relativ la extracțiune, maĭ ales vorbind de scoaterea metalelor și mineralelor din pămînt. Gram. Care arată extragerea: particulă extractivă (ca ex în ex-trag).

Intrare: extractiv
extractiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extractiv extractivul extracti extractiva
plural extractivi extractivii extractive extractivele
genitiv-dativ singular extractiv extractivului extractive extractivei
plural extractivi extractivilor extractive extractivelor
vocativ singular
plural