22 de definiții pentru extracție estracție estracțiune extracțiune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio.

EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio.

extracție sf [At: HELIADE, A. 81/2 / V: (rar) ~iune, (înv) est~, (îvr) estracțiune / Pl: ~ii / E: fr extraction] 1-8 Extragere (1-8). 9 (Liv) Origine, proveniență (mai ales socială).

EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. Extracția și prelucrarea minereurilor.Datorită ajutorului sovietic țara noastră a putut să creeze ramuri industriale noi, producînd astăzi utilaje complicate pentru extracția și prelucrarea petrolului. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2871. ♦ Scoatere a unei măsele sau a unui dinte. 2. (Franțuzism) Origine, proveniență. (Atestat în forma estracție) De la gîndul de a stîrpi cuvintele de estracție străină, am agiuns a schimba tot glosarul ( = vocabularul). RUSSO, S. 69. – Variantă: (învechit) estrácție s. f.

EXTRÁCȚIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele. 2. (Rar) Origine, proveniență. [Gen. -iei, var. extracțiune s.f. / < fr. extraction, lat. extractio].

EXTRÁCȚIE s. f. 1. extragere; scoatere a unui dinte, a unei măsele. 2. (chim.) separare a unui component dintr-un amestec. 3. origine, proveniență. (< fr. extraction, lat. extractio)

EXTRÁCȚIE ~i f. 1) Proces, operație de extragere (a minereurilor). 2) chim. Operație de separare a unui component dintr-un amestec. 3) Extragere a unui dinte sau a unui corp străin din organism. [G.-D. extracției; Sil. ex-trac-ți-e] /<fr. extraction

ESTRÁCȚIE s. f. v. extracție.

ESTRÁCȚIE s. f. v. extracție.

EXTRACȚIÚNE s.f. v. extracție.

foráj-extrácție s. n. (ind.) Foraj combinat cu extracție ◊ „La schela țicleni, din cadrul Trustului de foraj-extracție Tg. Jiu [...]” Sc. 28 VIII 66 p. 1 (din foraj + extracție)

extracți(un)e f. 1. acțiunea de a extrage: extracțiunea huilei; 2. fig. origină: de obscură extracțiune.

*extracțiúne f. (lat. ex-tráctio, -ónis. V. tracțiune). Acțiunea de a extrage. Aritm. Operațiune p. găsirea rădăciniĭ unuĭ număr. – Și -ácție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extrácție (-ți-e) s. f., art. extrácția (-ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (-ți-i-)

extrácție s. f. (sil. -ți-e), art. extrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXTRÁCȚIE s. v. naștere, obârșie, origine, proveniență.

EXTRÁCȚIE s. extragere, scoatere. (~ unui dinte.)

extracție s. v. NAȘTERE. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ.

arată toate definițiile

Intrare: extracție
extracție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extracție
  • extracția
plural
  • extracții
  • extracțiile
genitiv-dativ singular
  • extracții
  • extracției
plural
  • extracții
  • extracțiilor
vocativ singular
plural
estracție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estracție
  • estracția
plural
  • estracții
  • estracțiile
genitiv-dativ singular
  • estracții
  • estracției
plural
  • estracții
  • estracțiilor
vocativ singular
plural
estracțiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
extracțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extracțiune
  • extracțiunea
plural
  • extracțiuni
  • extracțiunile
genitiv-dativ singular
  • extracțiuni
  • extracțiunii
plural
  • extracțiuni
  • extracțiunilor
vocativ singular
plural

extracție estracție estracțiune extracțiune

  • 1. Scoatere afară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: extragere scoatere attach_file 2 exemple
    exemple
    • Extracția și prelucrarea minereurilor.
      surse: DLRLC
    • Datorită ajutorului sovietic țara noastră a putut să creeze ramuri industriale noi, producînd astăzi utilaje complicate pentru extracția și prelucrarea petrolului. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2871.
      surse: DLRLC
  • 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. prin specializare Extragerea unei măsele sau a unui dinte.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 4. chimie Separare a unui component dintr-un amestec.
    surse: MDN '00
  • exemple
    • De la gîndul de a stîrpi cuvintele de estracție străină, am agiuns a schimba tot glosarul (= vocabularul). RUSSO, S. 69.
      surse: DLRLC

etimologie: