2 intrări

14 definiții

extrădat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extrăda] Extrădare.

extrădat2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: extrăda] (D. persoane urmărite sau condamnate) Predat către alt stat în condițiile prevăzute de lege.

extrăda vt [At: HASDEU, I. V. 16 / V: (înv) est~ / Pzi: ~dez / E: fr extrader] (C. i. persoane urmărite sau condamnate) A preda altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale.

EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.

EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.

EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convenții, acorduri etc., o persoană aflată pe teritoriul statului care predă, urmărită sau condamnată în țara îndreptățită a cere predarea.

extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză

extrădá vb., ind. prez. 1 sg. extrădéz, 3 sg. și pl. extrădeáză

EXTRĂDÁ vb. I. tr. A preda, la cerere, un străin care s-a făcut vinovat de o crimă sau de un delict statului căruia îi aparține sau care îl cere. [< fr. extrader].

EXTRĂDÁ vb. tr. a preda, la cerere, pe un infractor statului căruia îi aparține sau care îl revendică. (< fr. extrader)

A EXTRĂDÁ ~éz tranz. (criminali, condamnați) A preda la cererea statului față de care s-a făcut vinovat (în conformitate cu convențiile internaționale). /<fr. extrader

*extradéz v. tr. (fr. extrader, d. lat. ex, afară, și trádere, a preda. V. tradez). Predaŭ un vinovat guvernuluĭ de care depinde și care-l reclamă. – Și extrădez (după trădez).

Intrare: extrădat
extrădat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extrădat extrădatul extrăda extrădata
plural extrădați extrădații extrădate extrădatele
genitiv-dativ singular extrădat extrădatului extrădate extrădatei
plural extrădați extrădaților extrădate extrădatelor
vocativ singular
plural
Intrare: extrăda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extrăda extrădare extrădat extrădând singular plural
extrădea extrădați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extrădez (să) extrădez extrădam extrădai extrădasem
a II-a (tu) extrădezi (să) extrădezi extrădai extrădași extrădaseși
a III-a (el, ea) extrădea (să) extrădeze extrăda extrădă extrădase
plural I (noi) extrădăm (să) extrădăm extrădam extrădarăm extrădaserăm, extrădasem*
a II-a (voi) extrădați (să) extrădați extrădați extrădarăți extrădaserăți, extrădaseți*
a III-a (ei, ele) extrădea (să) extrădeze extrădau extrăda extrădaseră
estrăda
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)