extirpare sf [At: COSTINESCU / V: (înv) est~ / Pl: ~pări / E: extirpa] 1 Distrugere prin dezrădăcinare a buruienilor Si: extirpat¹ (1), extirpație (1). 2 Înlăturare pe cale chirurgicală a unui organ, a unei tumori etc. Si: extirpat¹ (2), extirpație (2). 3 Eliminare (6) a unor tendințe, manifestări etc. negative Si: extirpat¹ (3), extirpație (3).

EXTIRPARE, extirpări, s. f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei. Extirparea la animale a diferitelor părți ale creierului a arătat că păstrarea echilibrului și a poziției normale a corpului și coordonarea atîtor mișcări complicate, precum mersul, fuga, săritul etc., depind de integritatea bulbului, a cerebelului și a altor regiuni ale creierului. ANATOMIA 200. ◊ Fig. Este necesar să se intensifice lupta pentru extirparea deplină din viața literară a rămășițelor formaliste, a putregaiului individualist. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2648.

EXTIRPARE s.f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; extirpație. [< extirpa].

estirpa v vz extirpa

extirpa vt [At: COSTINESCU / V: (înv) est~ / Pzi: extirp, extirpez / E: fr extirper, lat extirpare] 1 (C. i. buruieni) A distruge prin dezrădăcinare sau tăiere Vz stârpi. 2 (C. i. un organ sau o parte dintr-un organ, o tumoare etc.) A înlătura pe cale chirurgicală. 3 (C. i. tendințe, manifestări etc. negative) A elimina (6).

*EXTIRPA (-pez) vb. tr. 1 A smulge din rădăcină, a desrădăcina ¶ 2 Fig. A distruge cu desăvîrșire, a stîrpi [fr.].

EXTIRPA, extirpez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav). 2. Fig. A distruge complet, a smulge din rădăcini; a nimici, a stîrpi. Să extirpăm din practica literară tendința de a crea conflicte artificiale și de a abate astfel atenția spectatorilor de la ciocnirile dramatice, pline de tensiune, care se petrec în viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 3/4.

EXTIRPA vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stîrpi. [P.i. extirp și -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină].

EXTIRPA vb. tr. 1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi. (< fr. extirper, lat. extirpare)

A EXTIRPA extirp tranz. 1) (plante dăunătoare) A smulge din rădăcini. 2) (tumori, părți ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o intervenție chirurgicală; a exciza. 3) A distruge complet; a extermina; a stârpi. /<fr. extirper, lat. extirpare

extirpà v. 1. a scoate cu rădăcină cu tot; 2. fig. a distruge cu totul.

*extirpațiúne f. (lat. ex-stirpátio, -ónis). Acțiunea de a extirpa. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*extirpéz v. tr. (lat. ex-stirpare, d. ex, afară din, și stirps, tulpină. V. stîrpesc). Stîrpesc, desrădăcinez (propriŭ și fig.): a extirpa buruĭenele, apucăturile demagogice, abuzurile.

extirpare s. f., g.-d. art. extirpării; pl. extirpări

extirpare s. f., g.-d. art. extirpării; pl. extirpări

extirpare s. f., g.-d. art. extirpării; pl. extirpări

extirpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. extirp, 3 extirpă; conj. prez. 1 sg. să extirp, 3 să extirpe

extirpa (a ~) vb., ind. prez. 3 extirpă

extirpa vb., ind. prez. 1 sg. extirp, 3 sg. și pl. extirpă

EXTIRPARE s. (MED.) 1. v. ablațiune. 2. excizie. (~ unei tumori.)

EXTIRPARE s. (MED.) 1. ablațiune, exereză, scoatere. (~ apendicelui.) 2. excizie. (~ unei tumori.)

EXTIRPA vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o porțiune dintr-un organ.)

EXTIRPA vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o porțiune dintr-un organ.)