3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

extirpare sf [At: COSTINESCU / V: (înv) est~ / Pl: ~pări / E: extirpa] 1 Distrugere prin dezrădăcinare a buruienilor Si: extirpat1 (1), extirpație (1). 2 Înlăturare pe cale chirurgicală a unui organ, a unei tumori etc. Si: extirpat1 (2), extirpație (2). 3 Eliminare (6) a unor tendințe, manifestări etc. negative Si: extirpat1 (3), extirpație (3).

EXTIRPÁRE, extirpări, s. f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; extirpație, excizie. – V. extirpa.

EXTIRPÁRE, extirpări, s. f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; extirpație, excizie. – V. extirpa.

EXTIRPÁRE, extirpări, s. f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei. Extirparea la animale a diferitelor părți ale creierului a arătat că păstrarea echilibrului și a poziției normale a corpului și coordonarea atîtor mișcări complicate, precum mersul, fuga, săritul etc., depind de integritatea bulbului, a cerebelului și a altor regiuni ale creierului. ANATOMIA 200. ◊ Fig. Este necesar să se intensifice lupta pentru extirparea deplină din viața literară a rămășițelor formaliste, a putregaiului individualist. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2648.

extirpáre s. f., g.-d. art. extirpắrii; pl. extirpắri

extirpáre s. f., g.-d. art. extirpării; pl. extirpări

EXTIRPÁRE s. (MED.) 1. v. ablațiune. 2. excizie. (~ unei tumori.)

EXTIRPÁRE s.f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; extirpație. [< extirpa].

extirpa vt [At: COSTINESCU / V: (înv) est~ / Pzi: extirp, extirpez / E: fr extirper, lat extirpare] 1 (C. i. buruieni) A distruge prin dezrădăcinare sau tăiere Vz stârpi. 2 (C. i. un organ sau o parte dintr-un organ, o tumoare etc.) A înlătura pe cale chirurgicală. 3 (C. i. tendințe, manifestări etc. negative) A elimina (6).

EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.

EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.

EXTIRPÁ, extirpez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav). 2. Fig. A distruge complet, a smulge din rădăcini; a nimici, a stîrpi. Să extirpăm din practica literară tendința de a crea conflicte artificiale și de a abate astfel atenția spectatorilor de la ciocnirile dramatice, pline de tensiune, care se petrec în viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 3/4.

extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă

extirpá vb., ind. prez. 1 sg. extírp, 3 sg. și pl. extírpă

EXTIRPÁ vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o porțiune dintr-un organ.)

EXTIRPÁ vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i. extírp și -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină].

EXTIRPÁ vb. tr. 1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi. (< fr. extirper, lat. extirpare)

A EXTIRPÁ extírp tranz. 1) (plante dăunătoare) A smulge din rădăcini. 2) (tumori, părți ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o intervenție chirurgicală; a exciza. 3) A distruge complet; a extermina; a stârpi. /<fr. extirper, lat. extirpare

extirpà v. 1. a scoate cu rădăcină cu tot; 2. fig. a distruge cu totul.

arată toate definițiile

Intrare: extirpa (1 extirp)
extirpa (1 extirp) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • extirpa
  • extirpare
  • extirpat
  • extirpând
singular plural
  • extirpă
  • extirpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • extirp
(să)
  • extirp
  • extirpam
  • extirpai
  • extirpasem
a II-a (tu)
  • extirpi
(să)
  • extirpi
  • extirpai
  • extirpași
  • extirpaseși
a III-a (el, ea)
  • extirpă
(să)
  • extirpe
  • extirpa
  • extirpă
  • extirpase
plural I (noi)
  • extirpăm
(să)
  • extirpăm
  • extirpam
  • extirparăm
  • extirpaserăm
  • extirpasem
a II-a (voi)
  • extirpați
(să)
  • extirpați
  • extirpați
  • extirparăți
  • extirpaserăți
  • extirpaseți
a III-a (ei, ele)
  • extirpă
(să)
  • extirpe
  • extirpau
  • extirpa
  • extirpaseră
estirpa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: extirpare
extirpare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extirpare
  • extirparea
plural
  • extirpări
  • extirpările
genitiv-dativ singular
  • extirpări
  • extirpării
plural
  • extirpări
  • extirpărilor
vocativ singular
plural
Intrare: extirpa (1 extirpez)
extirpa (1 extirpez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • extirpa
  • extirpare
  • extirpat
  • extirpând
singular plural
  • extirpea
  • extirpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • extirpez
(să)
  • extirpez
  • extirpam
  • extirpai
  • extirpasem
a II-a (tu)
  • extirpezi
(să)
  • extirpezi
  • extirpai
  • extirpași
  • extirpaseși
a III-a (el, ea)
  • extirpea
(să)
  • extirpeze
  • extirpa
  • extirpă
  • extirpase
plural I (noi)
  • extirpăm
(să)
  • extirpăm
  • extirpam
  • extirparăm
  • extirpaserăm
  • extirpasem
a II-a (voi)
  • extirpați
(să)
  • extirpați
  • extirpați
  • extirparăți
  • extirpaserăți
  • extirpaseți
a III-a (ei, ele)
  • extirpea
(să)
  • extirpeze
  • extirpau
  • extirpa
  • extirpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)