2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exteriorizare sf [At: PÂRVAN, I. F. 84 / P: ~ri-o~ / Pl: ~zări / E: exterioriza] 1 Exprimare, manifestare la exterior, vizibil, a unor idei, sentimente etc. Si: exterioritate (2), exteriorizat1 (1). 2 Exprimare prin intermediul artei Si: exteriorizat1 (2).

EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [Pr.: -ri-o-] – V. exterioriza.

EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [Pr.: -ri-o-] – V. exterioriza.

EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a exterioriza și rezultatul ei; exprimare. Exteriorizarea gîndurilor.

EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Actiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare. [Pr.: -ri-o-]

EXTERIORIZÁRE s.f. Acțiunea de a exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [< exterioriza].

exterioriza vtr [At: PETICĂ, O 365 / P: ~ri-o~ / Pzi: ~zez / E: fr exterioriser] 1 (C. i. sentimente, gânduri, idei etc.) A exprima, a manifesta (în afară, în mod vizibil, direct) prin cuvinte, gesturi, fizionomie etc. 2 A exprima prin intermediul artei.

EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser.

EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser.

EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. A comunica, a manifesta gînduri sau sentimente prin cuvinte, gesturi etc.; a proiecta în afară, a exprima. A simțit nevoia să exteriorizeze ceea ce crease în închipuirea sa. IBRĂILEANU, SP. CR. 219.

EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri sau sentimente prin cuvinte, gesturi etc. [Pr.: -ri-o-] – Fr. extérioriser.

EXTERIORIZÁ vb. I. tr. A exprima, a manifesta idei, sentimente etc. [Pron. -ri-o-, p.i. -zez. / < fr. extérioriser].

EXTERIORIZÁ vb. tr. a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. (< fr. extérioriser)

A SE EXTERIORIZÁ mă ~éz intranz. A căpăta expresie exterioară; a se manifesta. /<fr. extérioriser

A EXTERIORIZÁ ~éz tranz. (gânduri, idei, sentimente etc.) A face să se exteriorizeze; a da pe față. [Sil. -ri-o-] /<fr. extérioriser

exteriorizà v. a pune în afară, a projecta.

*exteriorizéz v. tr. (d. exterior; fr. extérioriser). Fil. Arăt (manifest) un sentiment pin vorbe orĭ pin gesturĭ. Arăt (reprezent) un sentiment pin artă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exteriorizáre (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exteriorizắrii; pl. exteriorizắri

exteriorizáre s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. exteriorizării; pl. exteriorizări

exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză

exteriorizá vb. (sil. -ri-o-), ind. prez. 1 sg. exteriorizéz, 3 sg. și pl. exteriorizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. exteriorizéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXTERIORIZÁ vb. 1. a exprima. (Își ~ sentimentele de bucurie.) 2. a (se) arăta, a (se) manifesta. (Nu se ~ ca un om supărat.)

arată toate definițiile

Intrare: exteriorizare
exteriorizare substantiv feminin
  • silabație: -ri-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exteriorizare
  • exteriorizarea
plural
  • exteriorizări
  • exteriorizările
genitiv-dativ singular
  • exteriorizări
  • exteriorizării
plural
  • exteriorizări
  • exteriorizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exterioriza
  • silabație: -ri-o-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exterioriza
  • exteriorizare
  • exteriorizat
  • exteriorizatu‑
  • exteriorizând
  • exteriorizându‑
singular plural
  • exteriorizea
  • exteriorizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exteriorizez
(să)
  • exteriorizez
  • exteriorizam
  • exteriorizai
  • exteriorizasem
a II-a (tu)
  • exteriorizezi
(să)
  • exteriorizezi
  • exteriorizai
  • exteriorizași
  • exteriorizaseși
a III-a (el, ea)
  • exteriorizea
(să)
  • exteriorizeze
  • exterioriza
  • exterioriză
  • exteriorizase
plural I (noi)
  • exteriorizăm
(să)
  • exteriorizăm
  • exteriorizam
  • exteriorizarăm
  • exteriorizaserăm
  • exteriorizasem
a II-a (voi)
  • exteriorizați
(să)
  • exteriorizați
  • exteriorizați
  • exteriorizarăți
  • exteriorizaserăți
  • exteriorizaseți
a III-a (ei, ele)
  • exteriorizea
(să)
  • exteriorizeze
  • exteriorizau
  • exterioriza
  • exteriorizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)