10 definiții pentru extatic

EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.

EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.

EXTÁTIC, -Ă, extatici, -e, adj. Care este în extaz, supus extazului. Cu ochii întredeschiși, întrevedea cu extatică admirație pe Annie. C. PETRESCU, C. V. 176. ◊ (Adverbial) Eu îți priveam extatic Silueta. CAMIL PETRESCU, V. 26.

extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice

extátic adj. m., pl. extátici; f. sg. extátică, pl. extátice

EXTÁTIC, -Ă adj. (Rar) În extaz; încântat, fermecat. ♦ Cauzat de extaz. [< fr. extatique, cf. gr. ekstatikos].

EXTÁTIC, -Ă adj. referitor la extaz, cauzat de extaz; încântat. (< fr. extatique, gr. ekstatikos)

EXTÁTIC ~că (~ci, ~ce) rar 1) Care ține de extaz; propriu extazului. Stare ~că. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește extaz. Atitudine ~că. /<fr. extatique

extatic a. cauzat de extaz: transport extatic.

*extátic, -ă adj. (vgr. ekstatikós). Cauzat de extază: transport extatic.

Intrare: extatic
extatic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extatic extaticul extatică extatica
plural extatici extaticii extatice extaticele
genitiv-dativ singular extatic extaticului extatice extaticei
plural extatici extaticilor extatice extaticelor
vocativ singular
plural